Procurement si Finance - Conflict de interese?

Organizarea departamentelor de Procurement difera de la companie la companie, de cele mai multe ori bazandu-se pe liniile de business specifice fiecarei industrii.
Unul din modelele de organizare al departamentului de Procurement este subordonarea acestuia la departamentul Finance.
Acesta este de fapt si subiectul acestui articol. Este oare vorba de un conflict de interese daca subordonam departamentul de Procurement la Finance?...sa vedem...avem doua argumente (atitea imi vin acum in memorie), unul care intareste ideea de subordonare si altul care intareste ideea de individualizare si diferentiere intre cele doua.
Sa analizam prima teorie...Procurementul se subordoneaza departamentului Finance pentru ca se lucreaza cu costuri, bugete de investitii sau mentenanta, devize de lucrari, preturi unitare, intr-un cuvint cu bani (scriptici, bineinteles)...adica se presupune ca exista o strinsa legatura intre cele doua entitati si este oarecum business oriented sa conlucreze...ar putea fi o opinie de luat in seama...dar oare ar putea ca cele doua entitati sa elaboreze strategii de dezvoltare, de business improvement sau business continuity, impreuna?....aici este o dilema la care trebuie sa ne gandim mult si in detaliu pentru a gasi raspunsul...
A doua teorie se bazeaza pe regulile de purchasing general valabile care sunt imbratisate de foarte multe linii de business si care arata cam asa: intre departamentul de Procurement si cel de Finance trebuie sa existe o relatie de conlucrare si de verificare reciproca insa regula de aur spune ca lantul de achizitii nu se poate inchide in acelasi departament, cu alte cuvinte, departamentul care emite comanda catre furnizor nu poate sa dea si "Bun de plata" la facturile care sosesc urmare a comenzilor efectuate si a prestarii serviciilor specificate in comenzi, pentru ca se creeaza un conflict si nu mai exista nici o posibilitate de cross control, deci in nici un caz nu se poate discuta despre integrarea departamentului de Procurement celui de Finance.
Acestea sunt cele doua teorii cu care m-am trezit in minte de dimineata si pe care voiam sa le impartasesc blogului.

Crisis Procurement - Episodul 4 - Achizitiile publice

Un subiect deloc neimportant in aceasta perioada de criza este cel legat de Achizitiile publice.
Nici nu vreau sa ma gandesc ce saving-uri am avea la Bugetul de Stat daca acum, ca tot s-a votat Bugetul pe 2009, expertii in Achizitii publice ar incepe renegocierea contractelor existente(macar a celor legate de infrastructura rutiera) cu argumentul deloc nefondat ca preturile materiilor prime si materialelor sunt in cadere libera. Si credeti-ma ca ar reusi cu brio pentru ca multe dintre proiecte sunt inca la stadiul de design sau design revision.
Perioada in care ne aflam este un moment propice pentru lansarea de noi licitatii publice pe diversele domenii de interes...so, Let's Save The National Budget!
...abia astept sa vad in ziarele de specialitate multe anunturi de invitatii la licitatii publice in primul rand pe domenii de interes national...hopefully...

Negociati...!

Chiar nu stiu ce eticheta sa pun acestui subiect.....ma tot gandesc....poate pina termin de scris ma voi hotari totusi...
Am invatat din cele cateva vacante in tari arabe ca orice se poate negocia...eu voi ramine in limitele rationalului si voi spune ca aproape orice se poate negocia. Ca si om de Procurement al carui main task este negocierea, va pot impartasi ca atunci cand negociez am un feeling deosebit.
Mai mult decat atit, feelingul devine extraordinar cand negocierea reuseste si obtin rezultatul dorit.
Asa ca negociati cand va cumparati masini, case, flote de telefoane...lucruri mai mari sau mai mici...satisfactia va fi dubla, materiala si personala.

Cred ca m-am hotarit ce eticheta sa pun....

Snobismul la romani

Am scris intr-un articol ceva mai vechi ca romanii sunt conservatori....oare? Dar ce ne facem cu snobismul?
Suntem acum in situatia in care asteptam ca din clipa in clipa sa se instaleze criza economico-financiara si in Romania. Continui cu o intrebare mai mult sau mai putin retorica: oare vom renunta noi romanii la telefoanele mobile? Si nu imi pun intrebarea asta doar pentru ca eu lucrez in telecomunicatii, ci pentru faptul ca am credinta ca romanii sunt in stare sa renunte la painea cea de toate zilele, dar la telefoane nu. Pai daca renuntam la telefoane cum sa ne mai afisam noi la mall cu ultimele racnete in materie?....asta este absolut imposibil de conceput pentru romani...eu nu am vazut popor mai trendy si mai la curent cu noutatile in materie de telefoane si autoturisme ca si poporul roman....chiar radeam cateodata cu prietenii cand stateam la taclale despre masini....stiti si voi vorba aceea..."boys and their toys"...aparea cate un model nou de masina, noi il vedeam la televizor la vreo emisiune specializata si a doua zi in drum spre serviciu, ne intersectam cu ea prin oras..."foarte tare", ne ziceam..."Vrei sa vezi un Salon Auto adevarat si pus la punct cu tot ce este nou in materie de automobile"?...vino in Romania...
Si acum intorcandu-ma la telefoane inchei gandindu-ma daca nu cumva am putea parafraza ideea cu Salonul Auto si la telefoanele mobile cu un posibil slogan..."Vrei sa vezi cele mai noi gadget-uri in materie de mobile telecom? Nu mai trebuie sa mergi pina la Barcelona la GSMA World Telecom Congress, vino in Romania" :)......

Crisis Procurement - Episodul 3 - Sa urmarim pietele financiare!

Motto-ul acestui nou episod, dupa cum se mentioneaza si in titlu este de fapt un indemn pentru oamenii de Procurement si are o mare legatura cu unele din argumentele si ideile din episoadele precedente.
Sa detaliem deci: acest indemn apare ca si urmare a miscarilor masive si fluctuante ale pietelor financiare datorate crizei economice....si este de fapt foarte logic....noi oamenii de Procurement ar trebui ca in aceasta perioada sa ne facem un obicei din urmarirea fluctuatiilor pietelor care sunt de interes pentru noi si sa iesim la atac prin renegocierea deal-urilor si contractelor pe care le avem incheiate pe domeniile de activitate ale fiecaruia dintre noi, pentru ca acum este momentul sa ne folosim de situatia de criza si sa aducem preturile la cota lor normala si pe alocuri chiar sa le mai coborim. Iata deci ca se poate obtine o eficienta maxima dintr-o situatie de criza, nu-i asa?

Bancile crizei - Casele de amanet si Camatarii

Citesc in continuare despre criza economico-financiara dintre cele doua razboaie mondiale si imi doresc din ce in ce mai mult ca ceea ce vom trai in viitorul foarte apropiat sa nu fie o rescriere a istoriei pentru ca nu va fi deloc bine.

In acea perioada lumea ajunsa in pragul falimentului (si nu ma refer aici numai la persoanele juridice ci si la persoanele fizice fie ele din breasla micilor mestesugari, salariati in industria serviciilor sau agricultori) ajunsese intr-o asa stare de degradare psihica incat recurgea la solutii alternative de acoperire a datoriilor, fara sa se gandeasca ca repercursiunile vor fi din cele mai nefaste. Aparusera deja asa zise "lanturi" de Case de Amanet (cam cum apar la noi lanturile de hypermarket-uri si farmacii in zilele noastre) si se dezvolta din ce in ce mai mult sistemul de creditare alternativa - Camataria (la vremea respectiva cei mai cunoscuti camatari erau micii afaceristi evrei; refuz sa ma gandesc la cei care vor fi camatari vestiti in zilele noastre).

Oamenii ajunsesera atit de disperati incat ajungeau sa accepte orice conditie impusa de Casele de Amanet si de Camatari, numai pentru a-si atinge unicul obiectiv pe care il mai aveau...sa obtina cativa banuti pentru a putea apoi sa acopere datoriile pe care deja le aveau....caricatura aparuta tot in ziarul "Universul" din acea perioada, pe care am atasat-o acestui articol, ne ofera o imagine clara a gradului de disperare la care oamenii ajunsesera in acea perioada...

Insa cel mai dureros lucru era ca oamenii nu faceau altceva decat sa adinceasca groapa datoriilor si de fapt ei nu rezolvau nimic apeland la aceste servicii alternative...ma opresc aici cu o concluzie: Sa avem capul limpede oameni buni si sa gandim bine cum vom actiona si reactiona!

Procurement Outsourced sau In House?

Nu stiu de ce trebuie din nou sa fac referire la criza economica, dar se pare ca trezeste oamenii din amortire. Multi executivi au inceput sa dezbata pe tema externalizarii Procurementului parerile unora si altora fiind impartite. Parerea mea este ca un departament de Procurement sanatos trebuie dezvoltat cu resurse proprii care stapinesc aria de business in care compania respectiva activeaza si pentru faptul ca de multe ori firmele la care se efectueaza externalizarea tind sa ocupe mai mult rol de consultanta decat de operatiunile fizice....nu de putine ori trebuie luate decizii spontane, lucru care pentru cineva din exterior este destul de greu de realizat. Mai mult decat atit este o chestiune de principiu pentru ca mai peste tot departamentul de Procurement este considerat foarte sensibil...de ce?....pai este foarte simplu....specialistii au acces la informatii confidentiale, au acces la preturi, controleaza bugetele diferitelor departamente, au acces la toate contractele semnate sau draft din compania respectiva. Tocmai pentru motivele enumerate mai sus, este nevoie de o echipa din interior, bine sudata, foarte motivata si nu in ultimul rand care poate fi controlata mult mai indeaproape decat in cazul unei echipe externalizate. Ramine de vazut daca adevarul va ramine la mijloc, sau balanta se va inclina in favoarea vreuneia dintre cele doua variante.

Crisis Procurement - Episodul 2 - Din nou argumente

Am revenit mult mai repede decat ma asteptam cu episodul al doilea din aceasta saga, pentru ca se pare ca episodul 1 a avut un succes mare pentru o asemenea tematica.Ce mai avem ca argumente in continuarea celor deja expuse?....pai doar unul singur, dar care poate avea greutatea in aur a zece astfel de argumente:
-un ziar de mare tiraj din Londra unde criza este deja bine instalata a citat o mare agentie de recrutare/head-hunting. In citatul respectiv agentia declara ca deja recrutarile atit in cazul specialistilor cat si al excutivilor ca si cerinte din partea clientilor au inceput sa vina si vor continua in acest an cu precadere pe partea de Procurement.
Cum in Romania efectele acestui Tzunami economico-financiar vor impacta business-ul local spre mijlocul acestui an, putem sa ne asteptam la o cerere foarte mare in piata recrutarii de specialisti in Procurement, ceea ce poate sa duca intr-un final la cresterea valorii acestei specializari pe piata muncii.....si de aici, cel putin teoretic, numai de bine....optimisti sa fim...to be continued.

Sunt romanii conservatori?

Cand eram pusti aveam parul lung (eram rocker) si pentru ca nu prea imi statea bine cu parul in vant, il prindeam in coada si ma tundeam cu contur ras pe parti....pina aici toate bune si frumoase...pina intr-o zi cand eram in autobuz in drum spre casa venind de la liceu...doua persoane nu foarte in varsta comentau in spatele meu..."uite-l si pe asta ce freza are, o fi iesit din puscarie"...nu vrea nimeni sa stie cum m-am simtit in acel moment....bun...si acum mai am gaurile in urechi, insa nu mai port cerceii pentru ca, deh, am o pozitie de coordonare si nu putem sa aparem asa oricum....la fel si cu cei care au tatuaje.....dar oare lumea crede ca eu si altii ca mine gandim cu freza, cerceii sau tatuajele?....in cazul asta ar trebui sa-si aduca aminte de versurile bine rostite ale raposatului Florian Pittis.."nu conteaza cat de lung ai parul, important e cat si cum gandesti"....faza este ca la serviciu lumea te vede intr-un fel...asa profi, esti imbracat frumos, samd...si asa o fata fac atunci cand intr-o discutie mai informala din pauza unui meeting venind vorba, le spui...am si eu trei tatuaje.....si gata, totul se intuneca si le vina sa creada ca persoana aceea super profi are tatuaje....da, are si ce daca?....
Toata chestia asta imi suna mai degraba a ipocrizie decat a conservatorism.....

Cel mai complex proiect

In breasla project managerilor se spune ca cel mai complex proiect care poate exista este insasi VIATA. De cate ori stau si ma gandesc la aceasta teorie imi dau seama ca nu cu mult efort putem sa ne proiectam viata...cum?....aici e aici....pai in principiu cam cum vrem noi, astfel incat sa obtinem livrabilele pe care ni le dorim exact ca si in cazul managementului de proiect...da, ok imi spun, insa daca incercam sa ne gandim ca aceasta teorie functioneaza, inseamna ca putem sa ajungem la perfectiune...eh, aici e o problema, cunoscut fiind faptul ca numai Divinitatea inseamna perfectiune....bun, am ajuns la un gen de contradictie, un subiect care necesita o dezbatere elaborata. Dar putem sa ne gandim si altfel...fiecare vede binele, raul chiar si perfectiunea in alt mod...ca doar de aceea avem coduri genetice unice si personalitati diferite.
Si pentru ca deja am facut un fel de introducere in Project Management, putem deja sa trecem la lucruri mai complexe si anume la notiunea de Program care se defineste ca fiind o suma de mai multe proiecte legate intre ele prin anumite caracteristici comune...de ce m-am oprit tocmai la aceasta notiune?...pentru ca incerc sa concluzionez: spuneam ca avem coduri genetice unice...in Project Management una din caracteristicile de baza ale unui proiect este unicitatea...Concluzie: Viata este programul care contine ca si proiecte unice oamenii. Cu alte cuvinte viata ne este data in mod absolut de catre Divinitate pentru a fi Project Managerii ei.