Feb 6, 2009

Seagull Management

Motto: "Seagull managers fly in, make a lot of noise, dump on everyone, then fly out"
Ken Blanchard - Leadership and the One Minute Manager, 1999.

Am auzit undeva ca ar exista acest tip de management in corporatii...nu prea am inteles despre ce este vorba si atunci am inceput sa caut informatii, iar dupa ce am citit....surpriza...mi-am dat seama ca am intilnit manageri care folosesc acest stil de conducere si ca este un topic care merita expus. Dar ce inseamna mai exact acest stil de management?....motto-ul articolului vorbeste de la sine...cu alte cuvinte este vorba de acel stil de conducere in care managerul intervine doar in cazul unor probleme foarte importante sau dificile pentru a iesi in fata, ia decizii fara a fi aprofundat subiectul in prealabil, apoi pleaca si lasa echipa sa curete mizeria in urma sa.
Dar cum arata profilul unui astfel de manager?...sa vedem...
...nu este people-oriented mai degraba task-oriented
...vorbeste foarte mult, iar echipa este descurajata in a interveni
...se simte important, dar in acelasi timp este constient ca nu stapaneste bine anumite topicuri si atunci prefera sa dea ordine decat sfaturi si nu lasa loc de contrazicere
...evita contactul cu ochii si daca cineva reuseste sa intervina in discutie, continua sa vorbeasca transant, ridicand tonul la nivelul la care poate acoperi acea persoana
Exista si o parte buna a acestui tip de manager si anume faptul ca are obiceiul sa stea mai mult plecat si atunci angajatii pot lucra in liniste....insa persoanele care lucreaza intr-un astfel de mediu se simt abuzate, frustrate, alienate si demotivate.
Acest tip de management este foarte periculos si este de evitat de catre angajati dar si de catre manageri care au astfel de inclinatii considerand ca este mai simplu si mai lipsit de responsabilitati.....oamenii din echipa isi vor da imediat seama daca exista o astfel de schimbare si vor reactiona...
Din experientele de pana acum, am putut sa observ doua tipuri de manageri care au inclinatii catre acest stil de management....cei al caror caracter se preteaza la asa ceva si actioneaza in acest mod pentru ca asa sunt ei construiti....ceea ce sa zicem ca se poate tolera/ignora....
....si cei care au fost promovati pe pozitii cheie intr-o companie/departament pe alte criterii de evaluare fara a se lua in calcul experienta profesionala necesara pe jobul respectiv, sau capacitatea de aprofundare a work-flow-urilor aferente noii pozitii.

Acum va intreb: voi ati intalnit astfel de manageri?.....

"Depresolat"....

....din punct de vedere etimologic este o combinatie reusita din doua cuvinte bine cunoscute noua in aceste vremuri in care trendurile fac regulile...depresat si debusolat...sau struto-camila, derivat din doua animalute foarte dragute, care baietelului meu i-ar placea la nebunie....
Dar oare ce-mi veni mie sa scriu chestii de acest fel astazi, vineri, cand e foarte frumos afara si toata lumea se pregateste de sarbatoarea noastra cea de toate saptamanile....week-end-ul....am luat-o razna?....nu cred pentru ca asta s-a intimplat deja cu mult timp in urma....de fapt cred ca nu am la ce sa ma gandesc mai serios in momentul asta si m-am apucat sa inventez cuvinte noi....si de ce n-as face-o cand lumea are deja o pasiune in a inventa tot felul de cuvinte....?

...ce face un om cand este "depresolat"?....sa ne gandim....ba nu, nu trebuie sa ne gandim, ci doar sa ne ridicam de pe scaunul biroului si sa ne uitam putin pe fereastra....vedeti ceva?.....eu vad oameni care merg pe strada cu capul in pamant, care nu mai stiu sa ridice ochii spre cer si sa zambeasca, sa spere, care nu stiu sa se mai bucure de soarele care straluceste....bun, si atunci daca deja s-a ajuns la aceasta stare generala, oare ce-o sa urmeze?....vene taiate, sinucideri in masa?....la prima vedere asta este peisajul...insa nu aceasta este solutia...
Pe masura ce scriu, incep sa imi vina tot felul de idei despre cum am putea sa transformam aceste stari care ne fac sa devenim depresolati, in stari pozitive....pai daca deseurile menajere deja am inceput sa le transformam in energie casnica, de ce sa nu putem transforma starile de "depresolare", in energie pozitiva, in optimism, in speranta?
Exista o teorie care incearca sa demonstreze cum natura gandurilor noastre poate amplifica direct proportional starea in care ne aflam la un anumit moment....tine numai de noi ce tip de energie emanam, negativa sau pozitiva....cand vom putea (mai degraba cand vom vrea) sa rupem lantul pesimismului debusolant si gandurile noastre se vor transforma in proiectii optimiste, cand aceasta stare in loc sa ne trinteasca la pamant ne va da curaj sa mergem mai departe spre obiectivele noastre, atunci toata energia negativa, toxica, s-ar transforma in "oxigen" si echilibrul s-ar restabili....pana atunci....stau si ma uit pe fereastra....