Nov 21, 2010

Ratiune versus Inima

Uneori in viata ajungem sa avem in fata noastra niste praguri in fata carora preferam sa ne oprim si sa stam sa ne gandim in ce mod sa le trecem sau daca sa le trecem sau nu...o nehotarare, o indecizie, o nesiguranta...stam si ne gandim daca sa facem pasul sau sa nu il facem...incercam sa vedem o logica, incercam sa evitam un risc...adica ne gandim ca "peste o perioada de timp o sa fie intr-un fel daca nu trec pragul, in alt fel daca il trec"...si aici apare ratiunea.
Incercam sa gandim rational si uitam sa gandim cu inima sau in mod deliberat nu ne mai ascultam inima care ne poate arata ceea ce ne face fericiti in acel moment...exact in momentul in care ajungem la acel prag.
Credem ca daca gandim rational si oprim anumite porniri am putea evita ceva ceea ce e posibil sa se intample in viitor...adica noi in mintea noastra incercam sa ne conturam cumva intamplarile din viitorul nostru...dar e oare posibil ca noi sa prezicem sau macar sa ne inchipuim ceva ce se va intampla sau nu in viitorul nostru?...
Daca lasam ratiunea la o parte si ne ascultam inima, noi neputand sa prezicem viitorul sub nicio forma (nu avem cum sa prezicem ce o sa ni se intample peste cateva zile, peste un an, unde vom fi, cum fom fi si ce vom face) avem sansa sa facem acele lucruri pe care inima noastra e dispusa sa le faca atunci, acele lucruri care in acel moment ne dau starea de bine, de fericire pentru ca noi ar trebui sa ne traim viata in fiecare moment care trece prin noi, peste noi, odata cu noi.
Ceea ce s-ar putea sau se va putea intampla la un moment dat in viitor, peste 1 an, 2 ani 10 ani, se va vedea la momentul respectiv si se va rezolva ca atare la momentul respectiv...noi nu avem cum sa vedem si nici macar sa ne inchipuim cum va fi viitorul.
Daca stam si facem o mica ecuatie logica reiese ca daca stam si punem doar ratiunea in prim plan nu avem decat poate nesansa de a nu mai fi aflat niciodata ce ar fi putut sa ne ofere viitorul peste cateva zile, peste un an, daca ne-am fi deschis inima si am fi facut ceea ce noua ne creeaza starea de fericire si de bine in acel moment.
Cumva ratiunea ne stopeaza in a vedea cum ar putea decurge lucrurile in viitor pentru ca noi prin ratiune stopam cumva ce se intampla in prezent si astfel stopam si construirea unui posibil viitor...daca lasam inima sa ne vorbeasca si o ascultam, prezentul va fi exact asa cum il simtim si ni-l dorim iar viitorul se va construi apoi pe bazele prezentului.

T

Nov 13, 2010

Rezistenti la schimbare

Este o reactie cu care ne intalnim la tot pasul...fie ca este o schimbare in bine sau nu neaparat, devenim inflexibili si opunem rezistenta la schimbare.
De obicei nu este foarte dificil sa ne dam seama daca o schimbare propusa este in bine sau nu. Dar de cele mai multe ori este un instinct al omului (instinct de autoaparare, de protectie a sinelui) de a face fata schimbarii prin negarea acesteia.
Presupunand ca de obicei cine se gandeste sa faca o schimbare o face pentru binele oamenilor din jur, persoana in cauza are datoria de a argumenta cat mai bine schimbarea, de a o promova in asa fel incat oamenii sa o perceapa in adevaratul sens al cuvatului.
Mi-a venit in minte un exemplu care este atat de contradictoriu pentru oamenii asupra carora ar avea un impact incat ar putea deveni conflictual de stresant...se poate sa se intample ca unei persoane sau grup de persoane sa se scada salariul ceea ce nu e intotdeauna rezultatul unei slabe performante ci poate fi cauzat de tot felul de intamplari (vezi criza economica)...la extrema cealalta nu de putine ori am putut vedea oameni care au fost promovati si li s-a marit considerabil salariul iar apoi au fost in pozitia de a pleca de pe postul respectiv definitiv...intr-adevar acest exemplu contine doua extreme, insa acestea exista si daca stam sa ne gandim putin sigur ne-am intalnit cu astfel de cazuri.
A ramane deschisi si a incerca sa nu negam schimbarile si a folosi ratiunea, logica si nu de putine ori inima ne poate ajuta sa vedem laturi ale schimbarilor ce ni se petrec de care am putea sa fim uimiti...de ce sa nu ne gandim pozitiv si sa incercam sa exploatam ceea ce ar putea fi constructiv dintr-o schimbare?...am elimina stresul, gandurile negative inutile si am putea sa vedem dincolo de prima impresie?

T

Nov 2, 2010

Tehnici de Guerilla Negotiation - Episodul 6 - Spontan

Suna superficial poate termenul in contextul nostru. Dar nu e chiar asa…se intampla de foarte multe ori sa existe proiecte de negociere (si-mi vin multe in minte acum daca stau sa ma gandesc putin) in care sa nu poti sa stii de la inceput ce scenariu sa folosesti, ce rol sa joci, chiar nu poti sa atasezi niciun model.
Ce faci oare in momentul acela?
Devii spontan…e de-a dreptul o arta sa poti sa intri intr-o negociere in modul orb si sa incepi sa produci pe loc scenariul si rolul pe care il vei juca in functie de cum decurge discutia.
Si da, in momente de genul acesta orice limita a imaginatiei dispare avand posibilitatea sa folosesti orice poate sa ajute pentru a ajunge in directia dorita.
Sunt situatii limita in care negociatorii de guerilla consuma foarte multa energie in a putea sa duca la bun sfarsit negocierea fara a avea nicio unealta care sa poata sa ajute.
Si acum stam sa ne gandim daca spontaneitatea e ceva c ear putea sa ne caracterizeze sau nu, sau este ceva ce se poate dobandi prin invatare?
Devine astfel spontaneitatea o arta in procesul de negociere?...
T

Oct 14, 2010

Mercenarul

Un om fara suflet, care nu vede altceva in fata ochilor decat atingerea rezultatelor. Este un specialist foarte bine pregatit care cunoaste in orice moment metoda pe care o va folosi pentru a-si atinge scopul.

Intrebarea este acum urmatoarea: cum ajunge un om sa fie un mercenar?

Aduna acesta oare atatea cunostinte astfel incat sa ajunga la nivelul de sus si este folosit apoi doar in lupte care sunt considerate pierdute?

Sau aduna atata energie negative, suferinta, durere si in incercarea de a ascunde toate acestea, isi canalizeaza energia negative transformand-o in energie pozitiva?

Sau poate este o combinatie intre cele doua?

Chiar daca pare ca acesti oameni nu au nici mama si nici tata si actioneaza foarte sigur mereu, sunt oameni si simt, traiesc, sufera si ii doare.

T

Oct 7, 2010

Viata merge inainte

A vrea sa continui, a vrea sa mergi inainte....dar oare poti sa faci asta?....intrebare la care poate multa lume se gandeste cateodata.
Sunt momente in viata cand iti vine sa te opresti, sa pui capat lucrurilor....de ce?....pentru ca poate e prea mult, pentru ca poate e prea putin, sau pentru ca poate pur si simplu nu poti sa mergi mai departe.
Dar asta nu inseamna oare ca nu ai curaj?...si atunci stam si ne gandim ce este curajul...sau cum sa ne facem curaj sa mergem mai departe...asta daca este intr-adevar nevoie de curaj. Poate este de ajuns sa vedem lucrurile asa cum sunt fara sa incercam sa le imbracam intr-o aura neagra...pentru ca aceasta aura nu exista...exista doar fericire...existam doar noi si ce simtim noi...oare noi stim ce simtim?
Bonus este o melodie care mie imi este foarte draga, si este si optimista si pesimista in acelasi timp...
Iris - Noi (si milioane de motive)

T

Sep 26, 2010

Traiesc in continuare

E greu sau usor sa traiesti?...unii ar spune ca e usor, ca nu e mare filosofie sa traiesti.
Insa a trai inseamna a simti iubire, durere, teama...e greu oare sa poti sa simti aceste senzatii? Poate ca unii ar spune ca nu, altii ar spune ca e mult prea simplista aceasta abordare.

Eu continui sa traiesc!

T

Sep 15, 2010

Traiesc

Mi-e dor, a simti, senzatii, a mangaia cu ochii inchisi si a vedea ca si cum ai privi, ploaie, soare , valuri, noapte, stele, in brate...cuvinte, verbe, expresii...trairi, realitate.
Toate acestea adunate la un loc inseamna viata.
Eu traiesc!

T

Aug 27, 2010

Viata...

Ce este viata?...
Viata este o insiruire de evenimente, trairi, senzatii, sentimente care se tot succed, sau se intampla in paralel...bune sau mai putin bune, mai importante sau mai putin importante...care pot influenta mai mult sau mai putin.
Cum facem noi cu viata asta?....exista mai multe cai de a trai viata asta...nu stiu de ce imi tot vin in cap trei astfel de cai...putem sa fugim din calea acestor evenimente, trairi, senzatii, sentimente...sa fim lasi, sa ne fie frica...dar cred ca pana la urma tot trebuie sa trecem prin ele...cat sa fupetm evita?
Alta cale este aceea a depersonalizarii de sine, care ne facem sa devenim imuni si insensibili la tot ce ni se intampla...oare cat timp poate un om sa fie asa?
Si o ultima cale care imi vine in cap este sa trecem prin viata optimisti, cu capul sus, cu ganduri bune si cu siguranta ca toate intamplarile ne pot deveni prielnice si pline de fericire...eu asa am ales sa fac.

Tu cum o sa faci?

T

Aug 26, 2010

Filosofii...de viata

Mi-am adus aminte aseara de o mare vorba pe care marele Paler a spus-o:
"Daca semenii mei lupi ar afla ca urletul meu este de fapt planset, m-ar sfasia"

Suna tare trist aceasta fraza, insa ma gandeam la cum e daca se transforma acest urlet de plans intr-o bucurie?...cum e daca toata energia negativa care genereaza plansul, se transforma in energie pozitiva?
Ma gandesc ca toata energia negativa pe care o acumulam in viata se poate transforma in energie pozitiva, raul se poate transforma in bine....cu putina vointa...sunt convins ca o persoana draga mi-ar spune acum "lucrurile nu sunt asa de simple precum le expui tu", dar eu am aceasta convingere si asta am de gand sa fac cu viata mea, sa transform energia negativa in energie pozitiva, in bucurii si fericire.

T

Aug 25, 2010

Viata si hotararile...mele - din nou

Daca hotararile sunt luate si calea in viata se niveleaza ma intreb un singur lucru: daca vorbele par prea mari, daca florile sunt poate prea putine, daca vacantele sunt prea scurte, oare o viata intreaga e de ajuns?

T

Aug 23, 2010

Viata si hotararile...mele - continuare

Ca si continuare la articolul de mai jos vin si spun asa: luam hotarari si vrem sa aratam ca ne tinem de ele...dorim sa aratam asta din tot sufletul, nu doar la nivel declarativ ci pentru ca asta ne dorim...respectiv asta imi doresc si asa vad eu viitorul....bineinteles ca nu e de ajuns ca o singura persoana sa ia o hotarare, sa spuna "asta imi doresc sa fac cu tine"...mai trebuie inca o persoana...draga.
Concluzia este destul de simpla...poti sa ai orice la nivel material in viata asta, daca nu ai cu cine imparti degeaba ai, practic nu exista nicio realizare...totul este in van.
Daca ai cu cine imparti toate acestea, inseamna ca s-a indeplinit visul.

Eu nu imi doresc altceva decat sa mi se indeplineasca visul!

T

Aug 15, 2010

Viata si hotararile...mele

Scriam undeva in februarie un articol despre hotararile noastre, despre viziuni, dorinte...
Scriam despre o discutie avuta cu o persoana foarte draga mie care mi-a aratat si mi-a dat contur unor hotarari care tin numai de noi legate de alegerile pe care le facem in viata.
Mi-a aratat ca noi suntem singurii care putem sa alegem in viata ce este mai bine pentru noi, noi putem alege calea care ne face fericiti.
In acel moment am realizat ca eu pot sa aleg in viata ce vreau sa fac, ce vreau sa aleg ca sa imi fie bine si sa ma bucur de fiecare moment trait.
Am decis sa ma bucur de alegerile mele si sa fac optimismul sa combata orice posibil obstacol care se poate ivi...am decis sa fiu fericit, am decis sa fiu eu.
Multumesc!

T

Aug 4, 2010

The "Bons" Collector sau colectionarul de bonuri

Ati vazut filmul?....tare bun film.
Insa articolul de astazi nu are legatura decat asa ca gluma cu titlul acestui film, are insa legatura cu ideea (una care daca se va si pune in practica este cred ca singura buna) prim-ministrului Emil Boc si a subalternului sau loial Adriean.
Ideea zice sa colectionam toate bonurile fiscale de fiecare data cand achizitionam ceva si ei o sa ne dea inapoi ceva din banii cheltuiti....inca nu se stie cum, cash sau reduceri la impozite, dar oricum...suna interesant.
O sa si vad romanii care vor da buzna in librarii pentru a-si cumpara clasoare ca pe vremea timbrelor si vor pune bonurile fiscale la loc de cinste.
Ideea asta cica ar trebui sa mai stopeze din evaziunea fiscala...daca va fi asa sau nu ramane de vazut...pana atunci astept cu nerabdare sa vad premiera noului film The "Bons" Collector.

T

Jul 21, 2010

Micromanagement - o alta metoda de management

Am inceput acum ceva vreme (cred ca e deja un an de atunci) sa povestesc despre unele dintre stilurile de management practicate prin diversele organizatii, stiluri care nu prea cadreaza cu leadershipul.
Astazi dupa ceva vreme de cand nu am mai scris despre acest subiect ma gandeam sa povestesc cate ceva despre stilul numit "micromanagement"...cand ma gandesc la denumire ma duc cu gandul intr-un laborator de cibernetica insa culmea chiar nu are neaparata legatura cu tehnologia, ci doar cu un anumit stil de conducere.
Managerul care practica acesta metoda este acela care nu are niciodata, dar absolut niciodata incredere in oamenii din echipa sa, ii considera clar incapabili si se simte obligat mereu sa dea ordine si instructiuni. Pentru acesti manageri, nimic nu este bine niciodata, ei nu lauda oamenii niciodata, ei doar critica.
Cum s-ar simti un om cu un astfel de sef?...fara incredere in sine, dependent total de decizia sefului, incapabil.
Ce ar face un om cu un astfel de sef?...ar pleca imediat din organizatie sau ar ramane un frustrat.
Exista si momente, dar doar momente in care este cumva nevoie de un astfel de stil de management, mai ales in cazul unor persoane care sunt noi pe o anumita functiune sau daca este vorba de un proiect care are nevoie de o atentie deosebita asupra oricarui detaliu.
Managerilor care folosesc aceasta metoda de conducere nu le place sa fie ignorati, le place sa fie ascultati in permanenta, asta pentru ca la randul lor au frustrari si limite care ii determina sa fie asa.
Este foarte greu de lucrat cu astfel de persoane, insa daca este necesar, cu putin tact se poate supravietui.

T

Jul 13, 2010

Mici greseli intalnite in negocieri

Stim cu totii deja ca negocierea este o arta dificila, arta in care in acelasi timp trebuie sa avem sub control mintea noastra dar si pe cea a persoanei cu care negociem. M-am gandit sa enumar in acest articol o serie de greseli pe care cateodata poate involuntar le facem cand negociem:

Acceptarea pozitiei – atunci cand presupunem si tindem sa fim aproape siguri ca persoana cu care negociem nu isi va schimba pozitia fata de cele discutate deja

Acceptarea declaratiilor – Credem tot ce ni se spune de catre persoana cu care negociem fara a pune deloc la indoiala nimic din cele mentionate de catre aceasta

Impingerea in corzi – atunci cand persoana cu care negociem simte ca a fost prinsa la colt si stiind ca oricum are mari sanse sa piarda va lupta pana la capat

Graba catre concluzii – o greseala care o data facuta, da spatiu persoanei cu care negociem sa continue intr-un mod agresiv, deoarece se vede cumva disperarea din partea noastra

Distrugerea relatiei – greseala des intalnita care o data facuta ne da castig de cauza in negocierea respective insa din care pe viitor pierdem un posibil partener de afaceri

Ideile fixe – ne fac sa pierdem alte oportunitati sau deschideri in discutie

Lipsa increderii in sine – ne face sa pierdem mult din putere

O singura solutie valabila – o greseala des intalnita conform careia consideram ca exista doar o singura solutie valida

Dorinta nemasurata – atunci cand in negociere se vede foarte clar ca ne dorim foarte mult produsul/serviciul in discutie

Strangularea – incercarea de a castiga totul

Monopolizarea discutiei – greseala care ne face sa pierdem informative pe care am putea sa o aflam lasand si pe ceilalti sa participle la discutie

Metoda castig-pierdere – nu neaparat o greseala, insa trebuie avuta mare atentie la contextul in care aceasta metoda este folosita.

Exista multe alte mici greseli care se fac, multe dintre acestea se regasesc si in alte activitati din business.

T

Jul 12, 2010

Tehnici de Guerilla Negotiation - Episodul 5 - Metoda negocierii competitive

Un alt episod din seria Tehnicilor de Guerilla Negotiation…astazi ma gandeam sa povestesc putin despre conceptul de Negociere Competitiva, o alta tehnica folosita de negociatorii de guerilla.
Conceptul este unul relativ banal….aceasta tehnica priveste negocierea ca pe o competitie care nu poate fi decat castigata sau pierduta.
Ipoteza de baza in negocierea competitiva este ca aceasta este un "joc cu suma zero" cum ar spune jucatorii impatimiti. Oamenii implicati cred ca exista o suma fixa care poate fi castigata de o persoana si pierduta de o alta persoana…una dintre persoane primeste bucata de placinta, pe cand cealalta o pierde.
Rezultatul negocierii cu suma zero este definit in termeni de invingatori si invinsi.si traduce totul în termeni financiari. In negocierea competitiva, relaţia dintre oameni nu este importanta, nu se creeaza legaturi de parteneriat. Lor nu le pasă unul de celalalt si nu le pasa de ce cred oamenii despre ei in general.
In acest tip de negociere nu se arata compasiune ci doar nepasare fata de cei cu care se negociaza si asta pentru ca in momentul in care apare compasiunea in vreun fel sau altul, se arata un oarecare fel de slabiciune care va fi folosita ca si arma apoi de catre interlocutori.
In acest tip de negociere in care stim sigur ca de la masa negocierii vor pleca un invingator si un invins, cartile cu reguli nu isi au locul. Se folosesc metode de convingere demne de filmele cu mari jafuri sau inselatorii. Se pot folosi metode de convingere care trec de spectrul business spre spectrul psihologic iar manipularea se transforma dintr-o arta, intr-o unealta obisnuita.
Este clar ca metoda descrisa mai sus este una care tinde spre extrem si asta poate si pentru faptul ca este vazuta doar prin prisma banilor care sunt in joc….cert este faptul ca nu numai o data in viata am avut ocazia sa luam parte intr-un fel sau altul la o negociere de acest tip.

T

O lectie de chimie...

O materie care pot spune ca nu m-a atras foarte mult cand o studiam in liceu.....poate si pentru faptul ca eram la clasa de fizica-chimie si mie imi placea muzica :)...e clar ca nu prea aveam legaturi cu componenti iacrilici sau cu fenoftaleina. Mai stiam cate ceva despre metalele grele si gazele rare, dar asta din cultura generala.
Dar nu despre o lectie pura de chimie as vrea sa scriu astazi ci despre chimia dintre oameni.
Se spune ca daca nu exista o chimie intre doi oameni, e foarte greu ca acestia sa stabileasca un mod comun de comunicare, sa creeze o relatie. In viata personala este destul de clar ce rezulta din inexistenta chimiei...dar oare acest lucru este valabil si in viata noastra profesionala?
La ce ma gandesc cand spun asta?...pai sa luam un exemplu: avem un super profesionist intr-o firma care da rezultate foarte bune, respecta regulile si etica firmei si cu toate astea are tot felul de probleme, i se pun tot felul de bete in roate...si asta doar pentru ca nu exista "acea chimie" cu superiorul sau.
Ma intreb oare nu este totusi posibil (fara a incerca sub nicio forma sa depersonalizez relatiile dintre oameni) sa putem cumva trece peste acest posibil obstacol pe care aceasta chimie il poate constitui la un moment dat si sa ne axam pe ce avem de facut la serviciu, sa ne axam pe rezultatele pe care trebuie sa le avem?
Trebuie sa ne lovim de aceasta chimie si din cauza ca nu ne place fata unuia sau altuia sa il catalogam ca fiind slab pregatit sau incompetent si sa mergem poate pana la acea extrema in care omul acela trebuie sa plece?
Eu cred ca aceasta chimie s-ar putea chiar construi pe bazele succeselor pe care oamenii le au in activitate iar superiorii lor multumiti fiind, ar putea construi relatii in asa fel incat pe viitor rezultatele sa fie si mai bune.

E doar o teorie oare ce am enumerat mai sus, doar o lectie de chimie?...sau poate nu...

T

Jul 2, 2010

Tehnici de Guerilla Negotiation - Episodul 4 - Trupe de guerilla

Vremurile prin care trecem par din ce in ce mai orientate catre orizonturi intunecate, avem cresteri de TVA, avem reduceri de salarii, avem inflatie...
In aceasta perioada este foarte clar ca orice companie care vrea sa tina pasul cu vremurile si care isi doreste sa supravietuiasca si sa isi faca cunoscut profesionalismul in business-ul in care activeaza face apel la diverse strategii pentru a ramane in limitele de profit stabilite prin eficientizarea activitatii si reducerea costurilor operationale (OPEX).
Una din strategiile pe care le intalnim deja este, mai ales pentru companiile care opereaza mari retele de retail sau banci care au foarte multe branch-uri in tara, renegocierea chiriilor locatiilor respective.
In afara de chirii se incepe studierea posibilitatilor de negociere pe contractele foarte mari de livrari de echipamente sau prestari de servicii.
Sunt negocieri care trebuie documentate foarte bine si pentru care se fac destul de multe pregatiri inainte ca intalnirile propriu zise sa se intample...astfel ca exista deja companii in care se formeaza echipe inter departamentale care sa pregateasca strategia de negociere. Aceste echipe sunt formate din cei mai buni negociatori in primul rand si din cei mai buni specialisti in diversele domenii sau departamente pentru care se va organiza negocierea.
Echipa deseneaza strategia de abordare, verifica posibilitatile si limitele pana la care se poate intinde negocierea, identifica riscurile care pot aparea in negociere si bineinteles se documenteaza in piata si la alte companii/surse despre orice detaliu ar putea sa devina o arma in avantajul lor in negociere.
Este clar ca avem de-a face cu o echipa de mercenari, foarte bine pregatiti fiecare in domeniul sau de activitate si care folosesc ca arme letale la inaintare cei mai buni negociatori...nebunii aceia care stiu sa mearga intr-o negociere exact pana la limita dintre succes si esec, acolo unde riscul se ridica pana la 99.9%...nebunii care mereu au un optimism debordant si care constienti fiind ca stau cateodata cu esecul in mana,il reneaga intotdeauna.

Seamana putin cu trupele alea din filme care sunt scoase la inaintare in acele cazuri foarte speciale?...poate ca da sau poate ca sunt doar basme...

T

May 13, 2010

Tehnici de Guerilla Negotiation - Episodul 3 - Portretul negociatorului de guerila

Am inceput acest mini serial din dorinta de a impartasi cateva din caracteristicile negocierii de guerila care este poate varful in ceea ce priveste aceasta arta care ne pune la incercare zi de zi...negocierea.
Am citit zilele trecute pe un site o caracterizare a personajului principal dintr-un film foarte dramatic, pe nume Hotel Rwanda, personaj atat de bine jucat de catre Don Cheadle si care ar putea sa devina portretul negociatorului de guerila.
Si chiar daca nu are o mare legatura cu activitatea de Procurement ar putea sa ne ofere foarte multe invataturi despre subiectul acestui mini serial, si anume despre negocierea de guerila.
Pentru cei care au putin timp de lectura, va invit sa cititi si voi acest articol, chiar merita:
http://www.mediate.com/articles/benjamin18.cfm

T

May 12, 2010

Nu stim de unde sa mai facem rost de bani...

Nu am mai apucat sa scriu de ceva vreme, dar acum era neaparata nevoie...
Am spus mereu ca nu vreau sa comentez politica din motive de a nu imi strica metabolismul si setarile de om pe care le am...insa invariabil trebuie din timp in timp sa aducem aminte sau sa ne legam de politica...like it or not...
Mari discutii despre cum sa platim transa de anul viitor catre FMI....si in ruptul capului nu gasim o solutie...sau ba da, tocmai ne-au venit niste idei...sa mai taiem din chestii....si din care...?!
Pai sa mai dam afara niste bugetari, care vor trai dupa din banii pe care mi-i retin mie din salariu ca si taxe, impozite si alte cele...sau sa mai scadem putin alocatia pentru copii...cu vreo 15%..alooo...stiti probabil care este cuantumul alocatiei de stat pentru copii...de unde sa mai scdem?...sau poate baietelului meu o sa vina postasul sa-i aduca fluturasul de alocatie in care se mentioneaza doar:pret tiparire fluturas=10 lei si taxe postale inca 10 lei...si uite cum plateste fi-miu pentru a i se aduce alocatia...
Dar o idee si mai buna este sa mai scadem pensiile cu 15%...buna idee, indeed...ma intreb cum i-o pica asta unui batran cum este bunica mea, ca dintr-o pensie de 450 lei sa-i mai ia vreo 15% asa, ca sa platim rata la FMI.

Cu toate astea, avem tot felul de marcaje prin Bucuresti care nu au costat decat 1 milion si ceva de Euro, avem tot felul de banci prin parcuri care sunt fabricate prin Italia...si acelea tot cam 1 milion dar acolo a fost bonus cosul de gunoi de langa...

Si daca imi aduc aminte si de un articol aparut in Ziarul Financiar zilele acestea despre achizitiile de echipamente IT facute de ministere care in prima parte a anului 2010 au fost egale sau chiar mai mari decat in 2009...si din cate am inteles numai echipamente state of the art...pentru secretare...

Deci oare de unde facem pana la urma rost de bani pentru rata?...

T

Mar 28, 2010

Formula matematica a activitatii de Procurement

Am citit un articol foarte dragut pe un site strain in care se tot discuta despre functiunea de Procurement si care la sfarsit concluziona totul prin descrierea acestei functiuni ca o formula matematica care este foarte draguta si merita mentionata. Enjoy!

Inacasarile Companiei X - Costuri (selectia furnizorilor+negocierea
contractelor+livrare/executie+procesarea comenzilor+facturare) = Procurement

T

Sa promovam functiunea de Procurement

Cand vorbim despre functiunea de Procurement este necesar sa amintim si depre nevoia de recunoastere pe care specialistii care o slujesc o resimt atat in interiorul companiilor in care activeaza cat si in afara acestora...si nu ne e necunoscut faptul ca specialistii de Procurement nu ies de obicei in fata, nu anunta in mod oficial rezultate obtinute din economiile realizate in urma negocierilor purtate.

O intrebare oarecum retorica ar fi: oare de cate ori am avut ocazia sa vedem un leader de Procurement iesind cu un interviu in mass-media?...sau de cate ori am vazut articole despre functiunea de Procurement scrise in ziare de specialitate?...eu unul, nu cred ca am vazut pana acum...
Cum spuneam si mai sus, este destul de greu de imaginat ca dimineata cand pornim aparatul radio in timp ce ne bem cafeaua sa auzim un interviu despre Procurement in companii private sau macar despre achizitiile publice.
Cu toate acestea economiile care se realizeaza in urma activitatilor de Procurement sunt considerabile pentru business-ul pe care il servesc.
Este clar ca nu se doreste o promovare a acestor activitati pe canale de tip Twitter sau Facebook.
Imaginea transmisa prin promovarea activitatilor de Procurement si modul in care aceasta se propaga ar trebui sa produca un plus de valoare atat in virtutea dezvoltarii unor noi seturi de abilitati dar si pentru a avea oportunitatea de a face cunoscuta aceasta functiune in mediul larg, mergand pana la atragerea de noi specialisti pe acest segment de business.

Aceasta este marea provocare...cum sa se promoveze ideea de Procurement asociata cu economiile obtinute asa cum se promoveaza de exemplu ideea de Vanzari asociata cu profitul unei companii?
T

Feb 27, 2010

Conceptul de licitatie inversa (reverse bidding)

Un concept aparut in anii 90 atunci cand s-a discutat si folosit pentru prima data o platforma de e-procurement.
Pe scurt, conceptul de licitatie inversa functioneaza in felul urmator: specialistii de Procurement introduc in platforma de e-procurement caietul de sarcini (specificatiile tehnice, draftul de contract, conditiile de calitate si devizul maxim acceptat pentru serviciul sau produsul respectiv), iar supplierii sunt invitati sa exploreze documentatia si apoi sa ofere de la pretul maxim propus, un pret cat mai mic....evident pretul cel mai mic castiga licitatia. Bineinteles ca metoda de reverse bidding poate functiona la fel de bine si in cazul n care nu se foloseste o platforma de e-procurement.
De ce am vrut sa scriu despre aceasta metoda de licitatie?...pentru faptul ca se observa din ce in ce mai mult noile tendinte de criza de a se folosi metode de procurement cumva alternative la cele clasice pentru a se reusi cat mai bine atingerea obictivelor bugetare.
Este o metoda mai simpla cumva fata de metoda clasica de licitatie (forward bidding) pentru ca dureaza mai putin timp analizarea datelor si este mult mai simplu de ales castigatorul licitatiei.
T

Feb 21, 2010

In open space...

Astazi vreau sa va spun o poveste despre open space...un spatiu deschis in care ne desfasuram activitatea in fiecare zi. Cele mai multe companii folosesc deja de ani buni conceptul de open space pentru unele din departamente. Imi aduc aminte cum lucram intr-un astfel de spatiu acum vreo 9 ani, pe vremea cand deja incepusem sa gust din savoarea corporatista in Customer Service...un departament care iti ofera sansa sa te obisnuiesti cu mediul corporatist, un fel de scoala a vietii corporatiste. Revenind insa la subiectul articolului, departamentul de Customer Service isi desfasoara activitatea in 99% din cazuri in spatiu deschis...toata lumea lucreaza in open space...specialistii, team leaderii, chiar si managerii stau in open space. Si desi pare stresant, mie unul nu mi s-a parut deloc asa...era asa o atmosfera de viata, de prietenie, era usor sa ne ajutam unii pe altii, era usor sa fim verificati de superiori, intr-un cuvant numai avantaje.
Ma gandeam ca daca avem atatea avantaje din a lucra in open space sa ne gandim ca si alte departamente ar putea sa iasa din birourile inchise, in open space...mai mult decat atat, sefii de departamente ar putea si ei sta in open space...ar fi numai avantaje...de la a sta in mijlocul oamenilor si a-i simti in fiecare moment cu problemele, dorintele si confruntarile lor, pana la avea un control informal asupra acestora in fiecare moment.
Directorii de departamente de cele mai multe ori isi pastreaza birourile inchise pe motiv ca exista multe intalniri, multe discutii confidentiale...dar si pentru acestea avem solutie: salile de meeting unde se pot purta astfel de discutii.

Si pentru ca parerea mea este ca statutul unui om nu este sub nicio forma dat de o "cusca", eu am ales sa lucrez in open space si chiar imi place. Imi place sa fiu alaturi de echipa mea, sa fiu mereu acolo printre oameni.
Voi ce parere aveti?
T

Feb 18, 2010

Randuri ingrosate...continuare

Acum cateva zile scriam un articol despre cei 350 de oameni disponibilizati de la Zapp, despre avantajele si dezavantajele acestei disponibilizari pe piata telecomului romanesc.

Din pacate trebuie sa fac si o continuare acelui articol...astazi tocmai am citit un comunicat care prezenta ca pana la data de 1 Mai anul acesta, Romtelecom va disponibiliza 600 de oameni in cadrul unui proces de business optimization.

Socoteala simpla: 350Zapp + 600Romtelecom= aproximativ 1000 de oameni din industria telecom jobless si aceeasi intrebare simpla:...o fi bine, o fi rau?
T

Feb 15, 2010

Noi abilitati necesare pentru specialistul/leaderul de Procurement post 2010

Acum aproape un an scriam un articol despre abilitatile pe care trebuie sa le avem pentru a fi cei mai buni specialisti/leaderi de Procurement.(http://procuratorul.blogspot.com/2009/03/profilul-leaderului-de-procurementcrezi.html)
Spun aproape un an pentru ca in acest an s-au schimbat foarte multe concepte de business, inclusiv cel de Procurement.
Si stand si analizand aceste abilitati cred ca ar mai trebui adaugate inca doua care oate la prima vedere nu au neaparata legatura cu procesul de achizitii:

-Capacitatea de analiza a riscului - a avea abilitatea de a vedea si riscurile colaterale oricarui proces de achizitii...asta inseamna ca orice Category Manager ar trebui sa fie 100% stapan pe tot ce inseamna procese legate de categoria pe care o coordoneaza si analiza in orice moment posibilitatile de risc ce pot aparea si duce la pierderi.

-Abilitati de analiza financiara - fara a trebui sa invatam detalii contabilicesti sau legate de taxe sau active fixe, trebuie sa avem cunostinta de implicatiile financiare pe care le au procesele de achizitii. Trebuie studiat si analizat impactul procesului de achizitie in balanta de profit si pierderi, conversia in fluxul monetar cat si variatele implicatii asupra taxelor.

Imi pare ca noul model de specialist in Procurement cu toate aceste abilitati dezvoltate se apropie cu pasi repezi de un "rocket scientist"...o fi bine, o fi rau?...asta nu putem afla decat pe baza evolutiei diverselor business-uri care implica intr-o masura foarte mare functiunea de Procurement.
T

Feb 13, 2010

Piata muncii de telecom si-a ingrosat randurile

Acum doua saptamani am citit acel comunicat de presa prin care eram anuntati ca 350 de oameni de la Zapp au fost disponibilizati.
Infricosator comunicat si mi s-a parut cu atat mai infricosator cu cat cu o seara inainte vazusem filmul "Up in the air" cu George Clooney care trata exact acest subiect...al disponibilizarilor.
Stau si ma gandesc cat de bine sau rau este ca avem 350 de resurse libere pe piata de telecomunicatii tinand cont de faptul ca in aceasta perioada mai toate companiile mari lucreaza la optimizarea si eficientizarea activitatilor si a functiunlor interne, activitati care impun de la sine si restructurari.
O sa fac o analiza superficiala si o sa ma gandesc de ce este bine in primul rand si pentru cine ar putea fi bine...ar putea fi bine pentru companii care acum au certitudinea ca vor gasi resursele mult mai usor si la un pret mult mai decent decat pana acum...si e clar ca este rau pentru acei oameni care acum se gandesc ca la un moment dat salariile compenastorii primite se vor termina si trebuie sa isi caute altceva de facut.
Intrebarea de 100 de puncte este daca in actualele circumstante economice business-ul de telecom poate sa absoarba cel putin 350 de oameni.
Si oare cati vor mai urma?...
T