Citesc in continuare despre criza economico-financiara dintre cele doua razboaie mondiale si imi doresc din ce in ce mai mult ca ceea ce vom trai in viitorul foarte apropiat sa nu fie o rescriere a istoriei pentru ca nu va fi deloc bine.
In acea perioada lumea ajunsa in pragul falimentului (si nu ma refer aici numai la persoanele juridice ci si la persoanele fizice fie ele din breasla micilor mestesugari, salariati in industria serviciilor sau agricultori) ajunsese intr-o asa stare de degradare psihica incat recurgea la solutii alternative de acoperire a datoriilor, fara sa se gandeasca ca repercursiunile vor fi din cele mai nefaste. Aparusera deja asa zise "lanturi" de Case de Amanet (cam cum apar la noi lanturile de hypermarket-uri si farmacii in zilele noastre) si se dezvolta din ce in ce mai mult sistemul de creditare alternativa - Camataria (la vremea respectiva cei mai cunoscuti camatari erau micii afaceristi evrei; refuz sa ma gandesc la cei care vor fi camatari vestiti in zilele noastre).
Oamenii ajunsesera atit de disperati incat ajungeau sa accepte orice conditie impusa de Casele de Amanet si de Camatari, numai pentru a-si atinge unicul obiectiv pe care il mai aveau...sa obtina cativa banuti pentru a putea apoi sa acopere datoriile pe care deja le aveau....caricatura aparuta tot in ziarul "Universul" din acea perioada, pe care am atasat-o acestui articol, ne ofera o imagine clara a gradului de disperare la care oamenii ajunsesera in acea perioada...
Insa cel mai dureros lucru era ca oamenii nu faceau altceva decat sa adinceasca groapa datoriilor si de fapt ei nu rezolvau nimic apeland la aceste servicii alternative...ma opresc aici cu o concluzie: Sa avem capul limpede oameni buni si sa gandim bine cum vom actiona si reactiona!
No comments:
Post a Comment