Iata o idee indrazneata de micsorare a impactului pe care il are criza....am citit chiar astazi pe un flux de stiri ca IBM a demarat un proiect prin care orice angajat din Statele Unite si Canada care este doritor, isi poate reloca postul in oricare din regiunile in care criza nu se resimte inca. Toate costurile relocarii sunt suportate de IBM, cu conditia ca angajatii sa doreasca aceasta schimbare. Exista tari cum ar fi Rusia, Nigeria, India, care datorita proiectelor de mare anvergura care sunt in plina desfasurare su nevoie acuta de resurse umane.
Iata deci ca se pot gasi si idei constructive in perioade mai delicate cum este cea prin care se trece acum...
Feb 11, 2009
Proverbe romanesti vs. Evolutie
Oare a fi nemultumit inseamna neaparat ceva rau?...asta este o intrebare care ma framanta de foarte mult timp...ma framanta si ma scoate putin de pe traiectorie atunci cand ma gandesc la evolutia umana in general, la evolutia in cariera a fiecaruia dintre noi.
Cand eram copil bunica mea ma invata tot felul de proverbe si zicatori populare romanesti Un lucru foarte frumos si de neuitat.
Insa doua dintre ele mi-au ramas in memorie si ma tot gandesc la ele si le analizez...
"Nemultumitului i se ia darul"
"Intinde-te cat iti e plapuma" ...
...nu stiu de ce , insa aceste doua proverbe mi se par oarecum in contradictie cu termenul de "evolutie"...nu cumva pentru ca omenirea a fost nemultumita de ceea ce exista la un anumit moment dat a inceput sa evolueze?....nu cumva pentru faptul ca suntem nemultumiti de ceea ce avem intr-un anumit moment ca si cariera, bani, statut social, incepem sa ne fixam obiective, ne auto motivam si incercam sa gasim solutii pentru a reusi sa evoluam?
Mi se pare ca aceste doua proverbe sunt un fel de "show stoppers"...pai daca ma multumesc cu ce am, nu mai sunt motivat si nici interesat sa caut si sa gasesc solutii pentru a schimba ceva...
...asa ca m-am hotarat sa trec peste insemnatatea acestor proverbe fie ea si simbolica si ma voi concentra pe Evolutie.
Cand eram copil bunica mea ma invata tot felul de proverbe si zicatori populare romanesti Un lucru foarte frumos si de neuitat.
Insa doua dintre ele mi-au ramas in memorie si ma tot gandesc la ele si le analizez...
"Nemultumitului i se ia darul"
"Intinde-te cat iti e plapuma" ...
...nu stiu de ce , insa aceste doua proverbe mi se par oarecum in contradictie cu termenul de "evolutie"...nu cumva pentru ca omenirea a fost nemultumita de ceea ce exista la un anumit moment dat a inceput sa evolueze?....nu cumva pentru faptul ca suntem nemultumiti de ceea ce avem intr-un anumit moment ca si cariera, bani, statut social, incepem sa ne fixam obiective, ne auto motivam si incercam sa gasim solutii pentru a reusi sa evoluam?
Mi se pare ca aceste doua proverbe sunt un fel de "show stoppers"...pai daca ma multumesc cu ce am, nu mai sunt motivat si nici interesat sa caut si sa gasesc solutii pentru a schimba ceva...
...asa ca m-am hotarat sa trec peste insemnatatea acestor proverbe fie ea si simbolica si ma voi concentra pe Evolutie.
Post-Hoc Management...o alta teorie de management
Daca tot am inceput sa scriu acum ceva timp despre teorii de management cu denumiri cumva iesite din tipare, ma gandeam sa continui cu asa numitul Post-Hoc Management...o teorie de management care nu este deocamdata recunoscuta in mod formal ci doar la nivelul argoului de business.
Unde?
In companii de dimensiuni mici, unde nu exista un sistem de lucru formal iar stilul de conducere al high management-ului este unul de tip autocratic. In foarte putine cazuri se regaseste in companii de mari dimensiuni, unde rezultatele au prioritate in fata oricarei reguli, politici ori proceduri.
Cand?
Intotdeauna...din pacate acest tip de management nu tine cont de marimea businessului, a echipei sau de anvergura proiectelor.
De ce?
Pentru ca in aceasta teorie managerul se considera ca fiind judecatorul suprem, sau "The Manager", el are intotdeauna dreptate, nu poate fi niciodata invinovatit de absolut nimeni si nimic, iar a-l contrazice vreodata...hm, asta deja se numeste crima si va fi judecata ca atare...de fapt motivul ascuns este ca abordind astfel problema, managerul respectiv nu va putea fi niciodata inlaturat si isi va asigura postul "pe termen lung".
Cum?
De cele mai multe ori se manifesta prin existenta unor obiective vagi, iar daca se cer clarificari referitoare la acestea, raspunsul este: "Tu esti expertul, ar trebui sa stii deja, din acest motiv ai fost angajat".
Acestui tip de management i se poate alatura fara probleme expresia: "Managerul trebuie sa conduca"... si nicidecum sa se implice impreuna cu echipa in derularea proiectelor.
Managerii adepti ai acestui stil se considera un fel de "experti atotstiutori" al caror rol este sa spuna oamenilor cum sa NU faca anumite lucruri, iar in momentul in care exista o problema sa intrebe: "De ce NU ai facut....?", ca mai apoi sa incheie cu: "Ar fi trebuit sa faci asa cum ti s-a spus..."...desi nu i se spusese nimic.
De asemeni acestia nu angajeaza niciodata oameni foarte buni pe un anumit post....este riscant, nu?
Si de cele mai multe ori se victimizeaza incercand sa spuna peste tot ca sunt inconjurati de oameni prosti si incompetenti si ca in acest fel nu se poate lucra.
Este o metoda de management de evitat, care scoate in evidenta nevoia de a controla si de a avea statut, interesul 0(zero) fata de valorile umane si tendinta acuta inspre indobitocirea oamenilor...metoda pe care din pacate, desi inca nu este considerata o teorie formala de management, o intilnim foarte des...
Unde?
In companii de dimensiuni mici, unde nu exista un sistem de lucru formal iar stilul de conducere al high management-ului este unul de tip autocratic. In foarte putine cazuri se regaseste in companii de mari dimensiuni, unde rezultatele au prioritate in fata oricarei reguli, politici ori proceduri.
Cand?
Intotdeauna...din pacate acest tip de management nu tine cont de marimea businessului, a echipei sau de anvergura proiectelor.
De ce?
Pentru ca in aceasta teorie managerul se considera ca fiind judecatorul suprem, sau "The Manager", el are intotdeauna dreptate, nu poate fi niciodata invinovatit de absolut nimeni si nimic, iar a-l contrazice vreodata...hm, asta deja se numeste crima si va fi judecata ca atare...de fapt motivul ascuns este ca abordind astfel problema, managerul respectiv nu va putea fi niciodata inlaturat si isi va asigura postul "pe termen lung".
Cum?
De cele mai multe ori se manifesta prin existenta unor obiective vagi, iar daca se cer clarificari referitoare la acestea, raspunsul este: "Tu esti expertul, ar trebui sa stii deja, din acest motiv ai fost angajat".
Acestui tip de management i se poate alatura fara probleme expresia: "Managerul trebuie sa conduca"... si nicidecum sa se implice impreuna cu echipa in derularea proiectelor.
Managerii adepti ai acestui stil se considera un fel de "experti atotstiutori" al caror rol este sa spuna oamenilor cum sa NU faca anumite lucruri, iar in momentul in care exista o problema sa intrebe: "De ce NU ai facut....?", ca mai apoi sa incheie cu: "Ar fi trebuit sa faci asa cum ti s-a spus..."...desi nu i se spusese nimic.
De asemeni acestia nu angajeaza niciodata oameni foarte buni pe un anumit post....este riscant, nu?
Si de cele mai multe ori se victimizeaza incercand sa spuna peste tot ca sunt inconjurati de oameni prosti si incompetenti si ca in acest fel nu se poate lucra.
Este o metoda de management de evitat, care scoate in evidenta nevoia de a controla si de a avea statut, interesul 0(zero) fata de valorile umane si tendinta acuta inspre indobitocirea oamenilor...metoda pe care din pacate, desi inca nu este considerata o teorie formala de management, o intilnim foarte des...
Feb 10, 2009
Romanii - razvratiti, frustrati sau doar o adunatura de golani?...
Ne place sa ne facem concediile in strainatate pentru ca acolo vedem ordine, curatenie, vedem masini parcate in locurile special amenajate, oameni care respecta reguli...si ii invidiem ca la ei se poate si la noi nu...si spunem ca ne-ar fi placut sa ne nastem acolo sau sa emigram...dar de ce la noi nu s-ar putea sa fie la fel?...foarte simplu, pentru ca noi nu respectam reguli si suntem mereu niste razvratiti...ar fi bine daca am fi razvratiti in adevaratul sens al cuvintului, pentru ca cei care sunt razvratiti de obicei sunt orientati catre nou, catre schimbare...dar noi nu vrem sa schimbam nimic...pentru noi regulile sunt facute pentru a fi incalcate...noua ne place sa trecem pe culoarea rosie a semaforului, sa claxonam exact linga un pieton care se afla pe trecere, sa mergem pe contrasens, sa parcam pe spatiul verde, sa aruncam tigarile si hartiile acolo unde este cosul de gunoi dar exact linga acesta, sa rupem florile din parcuri, ne place sa ne certam si ne aprindem din orice, nici macar regulile impuse de Uniunea Europeana nu ne incalzesc cu nimic(un exemplu ar fi acela ca incepind cu 1 ianuarie 2009 fumatul in locuri publice este interzis...o fi, dar ce ne intereseaza pe noi?...in Predeal spre exemplu nu se mai fumeaza in nici un bar, restaurant, hotel sau club...in Bucuresti in multe din locuri nu exista inca nici macar saloane separate pentru fumatori si nefumatori...) pentru ca asa ne place noua, nu pentru ca ceva nu ar fi in regula si am vrea sa schimbam ceva...oare nu ar fi si la noi la fel de frumos ca in tarile in care ne place sa mergem in concediu daca am respecta si noi macar cateva reguli de bun simt daca nu altele...
Ma gandesc mereu ca poate ce ne-a fost dat sa induram pe vremea vechiului regim, ne-a facut sa ajungem in felul acesta...poate din cauza ca am stat atita timp legati si am acumulat foarte multe frustrari ne face ca acum sa avem tendinta sa ne "descatusam"...insa fara limite din pacate...si totusi au trecut 20 de ani de atunci, in 20 de ani oricine se poate educa...numai noi, romanii nu...poate pentru faptul ca suntem doar o adunatura de golani?...
Ma gandesc mereu ca poate ce ne-a fost dat sa induram pe vremea vechiului regim, ne-a facut sa ajungem in felul acesta...poate din cauza ca am stat atita timp legati si am acumulat foarte multe frustrari ne face ca acum sa avem tendinta sa ne "descatusam"...insa fara limite din pacate...si totusi au trecut 20 de ani de atunci, in 20 de ani oricine se poate educa...numai noi, romanii nu...poate pentru faptul ca suntem doar o adunatura de golani?...
Feb 9, 2009
Crisis Procurement - Episodul 6 - Combinig Efforts
Un subiect interesant este cel al companiilor care apartin aceluiasi grup/consortiu, insa care au autonomie locala in tarile in care activeaza.
Ce ar putea acestea sa faca din punctul de vedere al Procurementului pentru a eficientiza costurile mai ales in aceasta perioada de criza?
Chiar daca fiecare dintre aceste companii are la nivel local un departament de Procurement foarte puternic si care a obtinut rezultate bune de-a lungul timpului, fara o comunicare la nivel de grup nu este de mare folos. E timpul ca oamenii de Procurement din filiale sa se intilneasca si sa inceapa brainstormingul despre sectiunile in care sunt implicati...sa faca schimb de informatii si sa gaseasca impreuna solutii de eficientizare a activitatilor din procesul de achizitie.
In momentul inceperii unei astfel de discutii se descopera multe sinergii, asemanari, se descopera poate, ca se comanda un produs identic de la mai multi vendori cu preturi diferite, samd... este deci timpul alinierii contractelor la nivel de grup, obtinerii discounturilor pe volum/comenzi la nivel de grup, regruparii sectiunilor astfel incat sa se eficientizeze lantul de achizitie.....toate acestea coordonate de un Group Procurement care sa colecteze in permanenta informatii de la toate filialele si sa fie mereu la curent cu orice noua "victorie" din punctul de vedere al unei negocieri.
Ce ar putea acestea sa faca din punctul de vedere al Procurementului pentru a eficientiza costurile mai ales in aceasta perioada de criza?
Chiar daca fiecare dintre aceste companii are la nivel local un departament de Procurement foarte puternic si care a obtinut rezultate bune de-a lungul timpului, fara o comunicare la nivel de grup nu este de mare folos. E timpul ca oamenii de Procurement din filiale sa se intilneasca si sa inceapa brainstormingul despre sectiunile in care sunt implicati...sa faca schimb de informatii si sa gaseasca impreuna solutii de eficientizare a activitatilor din procesul de achizitie.
In momentul inceperii unei astfel de discutii se descopera multe sinergii, asemanari, se descopera poate, ca se comanda un produs identic de la mai multi vendori cu preturi diferite, samd... este deci timpul alinierii contractelor la nivel de grup, obtinerii discounturilor pe volum/comenzi la nivel de grup, regruparii sectiunilor astfel incat sa se eficientizeze lantul de achizitie.....toate acestea coordonate de un Group Procurement care sa colecteze in permanenta informatii de la toate filialele si sa fie mereu la curent cu orice noua "victorie" din punctul de vedere al unei negocieri.
Criza actuala - fara lichiditati si insolvabili
Citeam astazi pe net un comentariu facut de cineva la un articol care incerca sa demonstreze asemanarea dintre Criza economica mondiala din 1929-1933 si Criza economica mondiala cu care ne confruntam in prezent.
Comentariul respectiv relata faptul ca exista o mare diferenta intre cele doua crize mondiale si anume ca cea din perioada interbelica s-a datorat supraproductiei, in timp ce criza actuala se datoreaza lipsei lichiditatilor si a insolvabilitatii...nimic mai adevarat....insa vin si intreb: oare cele doua caracteristici nu cumva se intrepatrund la un moment dat?....oare nu sunt ele cele care deschid, respectiv inchid cercul crizei?...(cerc despre care am scris intr-un articol mai vechi)
Sa incerc sa fac o schema logica, sa vedem daca regasim cele doua caracteristici...
...avem consum ridicat si cerere marita=>cresc imprumuturile pentru investitii/dezvoltare=>productia creste la cote alarmante=>supraproductie=>creste cererea de credite pentru nevoi personale si bunuri de larg consum la cote alarmante=>bancile relaxeaza aceste credite la nivelul atingerii riscului de grad 0=>populatia intra in incapacitate de a rambursa creditele=>populatia si bancile ramin fara lichiditati si devin insolvabile ...si iata ca am reusit sa inchid cercul.
Comentariul respectiv relata faptul ca exista o mare diferenta intre cele doua crize mondiale si anume ca cea din perioada interbelica s-a datorat supraproductiei, in timp ce criza actuala se datoreaza lipsei lichiditatilor si a insolvabilitatii...nimic mai adevarat....insa vin si intreb: oare cele doua caracteristici nu cumva se intrepatrund la un moment dat?....oare nu sunt ele cele care deschid, respectiv inchid cercul crizei?...(cerc despre care am scris intr-un articol mai vechi)
Sa incerc sa fac o schema logica, sa vedem daca regasim cele doua caracteristici...
...avem consum ridicat si cerere marita=>cresc imprumuturile pentru investitii/dezvoltare=>productia creste la cote alarmante=>supraproductie=>creste cererea de credite pentru nevoi personale si bunuri de larg consum la cote alarmante=>bancile relaxeaza aceste credite la nivelul atingerii riscului de grad 0=>populatia intra in incapacitate de a rambursa creditele=>populatia si bancile ramin fara lichiditati si devin insolvabile ...si iata ca am reusit sa inchid cercul.
Manager vs. Leader...
Din ciclul trenduri...ne place din ce in ce mai mult sa comparam lucruri, obiecte, activitati, sa facem asa numitele "versusuri"...si daca tot incercam cu totii sa fim trendy, sa fim la curent cu toate noutatile, ma gandesc sa fac si eu o astfel de comparatie...
De aceasta data nu voi face un versus intre doua telefoane mobile sau intre doua automobile, ci intre doua tipuri de "conducatori".
Care sunt diferentele dintre un Manager si un Leader?...este o intrebare care s-a ridicat de foarte multe ori si la care s-au gasit raspunsuri din cele mai variate...subiectul nu este nici nou si nici inedit, insa importanta sa face ca acesta sa apara mereu in prim plan...
Pentru ca argumentele acestei comparatii sa fie vizibile si clare, voi face acest versus prin prisma oamenilor din echipa...cred ca asta conteaza de fapt cel mai mult, sa ne dam seama cum ii vad acestia pe proprii lor sefi.
Din experienta mea de pina acum, factorul determinant in aceasta comparatie este motivarea oamenilor din subordine si modul de abordare al problemelor.
O sa iau pe rand cei doi termeni si voi analiza caracteristicile fiecaruia, pentru a puncta diferentele evidente.
Manager...este o functie administrativa care este oferita in semn de recunoastere a unor abilitati sau a senioritatii intr-o companie si care astazi este si maine poate sa nu mai fie...
Acesta considera ca are subordonati care respecta si urmeaza deciziile pentru ca este hotarirea superiorului si pentru ca sunt platiti sa faca asta.
De obicei managerii sunt orientati numai catre rezultate si fac orice le sta in putere sa ajunga la aceste rezultate, pentru ca in fond si ei sunt la rindul lor subordonati, nu-i asa?...
...le place confortul si nu le place sa se aventureze si sa riste...e oarecum logic, nu?...
Leader...este un fel de a fi...o trasatura de caracter cu care te nasti, traiesti si pleci apoi de pe aceasta lume purtind-o cu tine...
Leaderul renunta la autoritatea formala data de pozitie (pentru ca nu de putine ori se intimpla ca un leader sa fie si manager), incercand sa-si apropie echipa si sa atraga prin metode atipice pentru mediul de business, astfel incat oamenii sa ajunga sa il urmeze in mod voluntar si nu constransi de ierarhie.
Leaderul este o persoana charismatica, care trece de multe ori peste sabloane si clisee pentru a ajunge, prin exemple si comparatii care nu au legatura cu business-ul, la inima echipei.
Acesta gaseste mereu solutii de motivare a oamenilor, altele decat solutiile materiale....implica oamenii in proiecte, ii responsabilizeaza, le cere parerea pe diferite teme, le cere ajutorul cand are nevoie...face in asa fel incat oamenii sa se simta intr-adevar de folos si sa simta ca ceea ce fac este intr-adevar important...este orientat catre oameni deoarece considera ca propria sa dezvoltare depinde de acestia, se considera ca fiind parte integranta a echipei; se considera mai degraba un troubleshooter decat un sef si nu uita niciodata de unde a pornit.
Leaderul nu are aversiune sau teama in a-si asuma riscuri, considerand normal ca in activitatea sa existe si astfel de momente.
Unele cercetari spun ca exista persoane care desi nu s-au nascut leaderi, au devenit ca raspuns la probleme/handicapuri avute in trecut pe plan personal sau socio/profesional....e o teorie de luat in calcul, insa eu ramin la parerea ca cine este leader, asa s-a nascut, asta este natura lui si va ramine asa pina la capat....
....si nu in ultimul rand, un Leader poate oricand sa fie si Manager, insa reciproca nu este valabila.
De aceasta data nu voi face un versus intre doua telefoane mobile sau intre doua automobile, ci intre doua tipuri de "conducatori".
Care sunt diferentele dintre un Manager si un Leader?...este o intrebare care s-a ridicat de foarte multe ori si la care s-au gasit raspunsuri din cele mai variate...subiectul nu este nici nou si nici inedit, insa importanta sa face ca acesta sa apara mereu in prim plan...
Pentru ca argumentele acestei comparatii sa fie vizibile si clare, voi face acest versus prin prisma oamenilor din echipa...cred ca asta conteaza de fapt cel mai mult, sa ne dam seama cum ii vad acestia pe proprii lor sefi.
Din experienta mea de pina acum, factorul determinant in aceasta comparatie este motivarea oamenilor din subordine si modul de abordare al problemelor.
O sa iau pe rand cei doi termeni si voi analiza caracteristicile fiecaruia, pentru a puncta diferentele evidente.
Manager...este o functie administrativa care este oferita in semn de recunoastere a unor abilitati sau a senioritatii intr-o companie si care astazi este si maine poate sa nu mai fie...
Acesta considera ca are subordonati care respecta si urmeaza deciziile pentru ca este hotarirea superiorului si pentru ca sunt platiti sa faca asta.
De obicei managerii sunt orientati numai catre rezultate si fac orice le sta in putere sa ajunga la aceste rezultate, pentru ca in fond si ei sunt la rindul lor subordonati, nu-i asa?...
...le place confortul si nu le place sa se aventureze si sa riste...e oarecum logic, nu?...
Leader...este un fel de a fi...o trasatura de caracter cu care te nasti, traiesti si pleci apoi de pe aceasta lume purtind-o cu tine...
Leaderul renunta la autoritatea formala data de pozitie (pentru ca nu de putine ori se intimpla ca un leader sa fie si manager), incercand sa-si apropie echipa si sa atraga prin metode atipice pentru mediul de business, astfel incat oamenii sa ajunga sa il urmeze in mod voluntar si nu constransi de ierarhie.
Leaderul este o persoana charismatica, care trece de multe ori peste sabloane si clisee pentru a ajunge, prin exemple si comparatii care nu au legatura cu business-ul, la inima echipei.
Acesta gaseste mereu solutii de motivare a oamenilor, altele decat solutiile materiale....implica oamenii in proiecte, ii responsabilizeaza, le cere parerea pe diferite teme, le cere ajutorul cand are nevoie...face in asa fel incat oamenii sa se simta intr-adevar de folos si sa simta ca ceea ce fac este intr-adevar important...este orientat catre oameni deoarece considera ca propria sa dezvoltare depinde de acestia, se considera ca fiind parte integranta a echipei; se considera mai degraba un troubleshooter decat un sef si nu uita niciodata de unde a pornit.
Leaderul nu are aversiune sau teama in a-si asuma riscuri, considerand normal ca in activitatea sa existe si astfel de momente.
Unele cercetari spun ca exista persoane care desi nu s-au nascut leaderi, au devenit ca raspuns la probleme/handicapuri avute in trecut pe plan personal sau socio/profesional....e o teorie de luat in calcul, insa eu ramin la parerea ca cine este leader, asa s-a nascut, asta este natura lui si va ramine asa pina la capat....
....si nu in ultimul rand, un Leader poate oricand sa fie si Manager, insa reciproca nu este valabila.
Feb 7, 2009
In weekend...
....m-am gandit sa nu scriu....sa iau si eu o mica pauza, sa-mi pun gandurile in ordine si sa-mi notez pe o bucatica de hartie...glumeam cu hartia...acum avem Organiser-e, Calendars, Task Scheduling...astea s-au inventat din ratiuni ecologice, clar :).....ideile noi care se vor transforma in articole pe blog.
Asa ca nu scriu nimic, ma duc sa ma joc cu baietelul meu.
Dar ramineti conectati pentru ca saptamina viitoare voi reveni cu subiecte noi.
T
Asa ca nu scriu nimic, ma duc sa ma joc cu baietelul meu.
Dar ramineti conectati pentru ca saptamina viitoare voi reveni cu subiecte noi.
T
Feb 6, 2009
Seagull Management
Motto: "Seagull managers fly in, make a lot of noise, dump on everyone, then fly out"
Ken Blanchard - Leadership and the One Minute Manager, 1999.
Am auzit undeva ca ar exista acest tip de management in corporatii...nu prea am inteles despre ce este vorba si atunci am inceput sa caut informatii, iar dupa ce am citit....surpriza...mi-am dat seama ca am intilnit manageri care folosesc acest stil de conducere si ca este un topic care merita expus. Dar ce inseamna mai exact acest stil de management?....motto-ul articolului vorbeste de la sine...cu alte cuvinte este vorba de acel stil de conducere in care managerul intervine doar in cazul unor probleme foarte importante sau dificile pentru a iesi in fata, ia decizii fara a fi aprofundat subiectul in prealabil, apoi pleaca si lasa echipa sa curete mizeria in urma sa.
Dar cum arata profilul unui astfel de manager?...sa vedem...
...nu este people-oriented mai degraba task-oriented
...vorbeste foarte mult, iar echipa este descurajata in a interveni
...se simte important, dar in acelasi timp este constient ca nu stapaneste bine anumite topicuri si atunci prefera sa dea ordine decat sfaturi si nu lasa loc de contrazicere
...evita contactul cu ochii si daca cineva reuseste sa intervina in discutie, continua sa vorbeasca transant, ridicand tonul la nivelul la care poate acoperi acea persoana
Exista si o parte buna a acestui tip de manager si anume faptul ca are obiceiul sa stea mai mult plecat si atunci angajatii pot lucra in liniste....insa persoanele care lucreaza intr-un astfel de mediu se simt abuzate, frustrate, alienate si demotivate.
Acest tip de management este foarte periculos si este de evitat de catre angajati dar si de catre manageri care au astfel de inclinatii considerand ca este mai simplu si mai lipsit de responsabilitati.....oamenii din echipa isi vor da imediat seama daca exista o astfel de schimbare si vor reactiona...
Din experientele de pana acum, am putut sa observ doua tipuri de manageri care au inclinatii catre acest stil de management....cei al caror caracter se preteaza la asa ceva si actioneaza in acest mod pentru ca asa sunt ei construiti....ceea ce sa zicem ca se poate tolera/ignora....
....si cei care au fost promovati pe pozitii cheie intr-o companie/departament pe alte criterii de evaluare fara a se lua in calcul experienta profesionala necesara pe jobul respectiv, sau capacitatea de aprofundare a work-flow-urilor aferente noii pozitii.
Acum va intreb: voi ati intalnit astfel de manageri?.....
Ken Blanchard - Leadership and the One Minute Manager, 1999.
Am auzit undeva ca ar exista acest tip de management in corporatii...nu prea am inteles despre ce este vorba si atunci am inceput sa caut informatii, iar dupa ce am citit....surpriza...mi-am dat seama ca am intilnit manageri care folosesc acest stil de conducere si ca este un topic care merita expus. Dar ce inseamna mai exact acest stil de management?....motto-ul articolului vorbeste de la sine...cu alte cuvinte este vorba de acel stil de conducere in care managerul intervine doar in cazul unor probleme foarte importante sau dificile pentru a iesi in fata, ia decizii fara a fi aprofundat subiectul in prealabil, apoi pleaca si lasa echipa sa curete mizeria in urma sa.
Dar cum arata profilul unui astfel de manager?...sa vedem...
...nu este people-oriented mai degraba task-oriented
...vorbeste foarte mult, iar echipa este descurajata in a interveni
...se simte important, dar in acelasi timp este constient ca nu stapaneste bine anumite topicuri si atunci prefera sa dea ordine decat sfaturi si nu lasa loc de contrazicere
...evita contactul cu ochii si daca cineva reuseste sa intervina in discutie, continua sa vorbeasca transant, ridicand tonul la nivelul la care poate acoperi acea persoana
Exista si o parte buna a acestui tip de manager si anume faptul ca are obiceiul sa stea mai mult plecat si atunci angajatii pot lucra in liniste....insa persoanele care lucreaza intr-un astfel de mediu se simt abuzate, frustrate, alienate si demotivate.
Acest tip de management este foarte periculos si este de evitat de catre angajati dar si de catre manageri care au astfel de inclinatii considerand ca este mai simplu si mai lipsit de responsabilitati.....oamenii din echipa isi vor da imediat seama daca exista o astfel de schimbare si vor reactiona...
Din experientele de pana acum, am putut sa observ doua tipuri de manageri care au inclinatii catre acest stil de management....cei al caror caracter se preteaza la asa ceva si actioneaza in acest mod pentru ca asa sunt ei construiti....ceea ce sa zicem ca se poate tolera/ignora....
....si cei care au fost promovati pe pozitii cheie intr-o companie/departament pe alte criterii de evaluare fara a se lua in calcul experienta profesionala necesara pe jobul respectiv, sau capacitatea de aprofundare a work-flow-urilor aferente noii pozitii.
Acum va intreb: voi ati intalnit astfel de manageri?.....
"Depresolat"....
....din punct de vedere etimologic este o combinatie reusita din doua cuvinte bine cunoscute noua in aceste vremuri in care trendurile fac regulile...depresat si debusolat...sau struto-camila, derivat din doua animalute foarte dragute, care baietelului meu i-ar placea la nebunie....
Dar oare ce-mi veni mie sa scriu chestii de acest fel astazi, vineri, cand e foarte frumos afara si toata lumea se pregateste de sarbatoarea noastra cea de toate saptamanile....week-end-ul....am luat-o razna?....nu cred pentru ca asta s-a intimplat deja cu mult timp in urma....de fapt cred ca nu am la ce sa ma gandesc mai serios in momentul asta si m-am apucat sa inventez cuvinte noi....si de ce n-as face-o cand lumea are deja o pasiune in a inventa tot felul de cuvinte....?
...ce face un om cand este "depresolat"?....sa ne gandim....ba nu, nu trebuie sa ne gandim, ci doar sa ne ridicam de pe scaunul biroului si sa ne uitam putin pe fereastra....vedeti ceva?.....eu vad oameni care merg pe strada cu capul in pamant, care nu mai stiu sa ridice ochii spre cer si sa zambeasca, sa spere, care nu stiu sa se mai bucure de soarele care straluceste....bun, si atunci daca deja s-a ajuns la aceasta stare generala, oare ce-o sa urmeze?....vene taiate, sinucideri in masa?....la prima vedere asta este peisajul...insa nu aceasta este solutia...
Pe masura ce scriu, incep sa imi vina tot felul de idei despre cum am putea sa transformam aceste stari care ne fac sa devenim depresolati, in stari pozitive....pai daca deseurile menajere deja am inceput sa le transformam in energie casnica, de ce sa nu putem transforma starile de "depresolare", in energie pozitiva, in optimism, in speranta?
Exista o teorie care incearca sa demonstreze cum natura gandurilor noastre poate amplifica direct proportional starea in care ne aflam la un anumit moment....tine numai de noi ce tip de energie emanam, negativa sau pozitiva....cand vom putea (mai degraba cand vom vrea) sa rupem lantul pesimismului debusolant si gandurile noastre se vor transforma in proiectii optimiste, cand aceasta stare in loc sa ne trinteasca la pamant ne va da curaj sa mergem mai departe spre obiectivele noastre, atunci toata energia negativa, toxica, s-ar transforma in "oxigen" si echilibrul s-ar restabili....pana atunci....stau si ma uit pe fereastra....
Dar oare ce-mi veni mie sa scriu chestii de acest fel astazi, vineri, cand e foarte frumos afara si toata lumea se pregateste de sarbatoarea noastra cea de toate saptamanile....week-end-ul....am luat-o razna?....nu cred pentru ca asta s-a intimplat deja cu mult timp in urma....de fapt cred ca nu am la ce sa ma gandesc mai serios in momentul asta si m-am apucat sa inventez cuvinte noi....si de ce n-as face-o cand lumea are deja o pasiune in a inventa tot felul de cuvinte....?
...ce face un om cand este "depresolat"?....sa ne gandim....ba nu, nu trebuie sa ne gandim, ci doar sa ne ridicam de pe scaunul biroului si sa ne uitam putin pe fereastra....vedeti ceva?.....eu vad oameni care merg pe strada cu capul in pamant, care nu mai stiu sa ridice ochii spre cer si sa zambeasca, sa spere, care nu stiu sa se mai bucure de soarele care straluceste....bun, si atunci daca deja s-a ajuns la aceasta stare generala, oare ce-o sa urmeze?....vene taiate, sinucideri in masa?....la prima vedere asta este peisajul...insa nu aceasta este solutia...
Pe masura ce scriu, incep sa imi vina tot felul de idei despre cum am putea sa transformam aceste stari care ne fac sa devenim depresolati, in stari pozitive....pai daca deseurile menajere deja am inceput sa le transformam in energie casnica, de ce sa nu putem transforma starile de "depresolare", in energie pozitiva, in optimism, in speranta?
Exista o teorie care incearca sa demonstreze cum natura gandurilor noastre poate amplifica direct proportional starea in care ne aflam la un anumit moment....tine numai de noi ce tip de energie emanam, negativa sau pozitiva....cand vom putea (mai degraba cand vom vrea) sa rupem lantul pesimismului debusolant si gandurile noastre se vor transforma in proiectii optimiste, cand aceasta stare in loc sa ne trinteasca la pamant ne va da curaj sa mergem mai departe spre obiectivele noastre, atunci toata energia negativa, toxica, s-ar transforma in "oxigen" si echilibrul s-ar restabili....pana atunci....stau si ma uit pe fereastra....
Subscribe to:
Posts (Atom)