Jul 14, 2011

Despre ridicol...

Ne cramponam in cutume, in conveniente sociale, in reguli si in retete generale si uitam sa fim noi si sa ne exploatam limitele. Uitam sa dezlegam spiritul de sforile nevazute ale rutinei, ale sacrificiului de zi cu zi. Visarea isi mai gaseste rar un loc in inghesuiala de ganduri rationale. Liniile drepte si ascutite iau locul curbelor dulci si cercurilor infinite si traim in minciuna de a fi rationali. Ne ies o gramada de lucruri si ne intrebam de ce nu ne simtim fericiti pe deplin, ce ne lipseste, ce condimente mai trebuie adaugate la pranzul vietii noastre. Uitam ca ne lasam sufletul flamand si ca il pacalim din cand in cand cu cate un vis care ne strabate efemer fiinta. Si daca prin absurd ne-ar strapunge ideea ca l-am putea transforma in realitate, o alungam imediat, caci visul e imaterial, nu-l poti atinge, nu poate fi materializat in concret. Si totusi ne intrebam de ce nu suntem fericiti pe deplin. Ne afundam cu jind in trucajele a ceea ce dorim evident sa simtim - in filmele pline de dramatism, in scrierile pline de trairi voluptoase si imprumutam si noi pentru moment din extazul lor pentru ca dorim cu ardoare sa le furam nectarul. Nu fara a ne asigura ca toate acestea nu pot fi niciodata reale pentru noi. Si asta pentru ca nimeni nu garanteaza reusita. Nimeni nu e dispus sa renunte la convenientele, regulile, cutumele, rutina care ne incatuseaza. Teama de a fi fericit e una dintre cele mai mari blesteme ale omenirii. Iar curajul de a cauta neobosit fericirea e una dintre cele mai mari virtuti. Asa ca nu ne ramane decat sa ne incolonam in tacere in marsul dintre zidurile ratiunii noastre si sa pretindem ca am ajuns sa cunoastem ceea ce intotdeauna ne va lipsi.

PS. Thx

T

1 comment: