Sunt ceea ce sunt si nu ma opresc. A te opri din fiinta ta e echivalent cu o mutilare sau o sinucidere. Oare Dumnezeu ne-a facut diferiti ca noi sa incercam sa schimbam si sa fim la fel? Greu de crezut... Compromisul merge mana in mana cu renuntarea la individualitate si slabeste genele speciei numita suflet. De ce am fi o masa amorfa care gandeste si actioneaza dupa aproximativ aceleasi reguli cand esentele noastre se transpun in diverse si felurite arome?...cand din completarea lor se naste parfumul vietii si desavarsirea?...
Sunt ceea ce sunt si nu ma opresc. Pentru ca daca n-as mai fi ceea ce sunt, cine as fi? Cat de usor e sa-ti pierzi identitatea si cat de greu e sa-ti dai seama de asta..in preaplinul comparatiilor si al tanjelilor dupa ceea ce au, simt si sunt ceilalti, uitam ca unicitatea e singura forma care desavarseste si ca orice altceva implica uitare de sine. Si-atunci cand uiti de tine cum ai putea sa fii fericit?
Sunt ceea ce sunt si nu vreau sa ma opresc. Pentru ca lupta pe care o duc e lupta pentru singurul lucru real din noi, neschimbabil, inexplicabil pe care nu il intelegem niciodata si de aceea ne e atat de greu sa-l scoatem de dupa zavoarele bine ferecate ale intregului nostru: sufletul.
T
No comments:
Post a Comment