Ratiune versus Inima

Uneori in viata ajungem sa avem in fata noastra niste praguri in fata carora preferam sa ne oprim si sa stam sa ne gandim in ce mod sa le trecem sau daca sa le trecem sau nu...o nehotarare, o indecizie, o nesiguranta...stam si ne gandim daca sa facem pasul sau sa nu il facem...incercam sa vedem o logica, incercam sa evitam un risc...adica ne gandim ca "peste o perioada de timp o sa fie intr-un fel daca nu trec pragul, in alt fel daca il trec"...si aici apare ratiunea.
Incercam sa gandim rational si uitam sa gandim cu inima sau in mod deliberat nu ne mai ascultam inima care ne poate arata ceea ce ne face fericiti in acel moment...exact in momentul in care ajungem la acel prag.
Credem ca daca gandim rational si oprim anumite porniri am putea evita ceva ceea ce e posibil sa se intample in viitor...adica noi in mintea noastra incercam sa ne conturam cumva intamplarile din viitorul nostru...dar e oare posibil ca noi sa prezicem sau macar sa ne inchipuim ceva ce se va intampla sau nu in viitorul nostru?...
Daca lasam ratiunea la o parte si ne ascultam inima, noi neputand sa prezicem viitorul sub nicio forma (nu avem cum sa prezicem ce o sa ni se intample peste cateva zile, peste un an, unde vom fi, cum fom fi si ce vom face) avem sansa sa facem acele lucruri pe care inima noastra e dispusa sa le faca atunci, acele lucruri care in acel moment ne dau starea de bine, de fericire pentru ca noi ar trebui sa ne traim viata in fiecare moment care trece prin noi, peste noi, odata cu noi.
Ceea ce s-ar putea sau se va putea intampla la un moment dat in viitor, peste 1 an, 2 ani 10 ani, se va vedea la momentul respectiv si se va rezolva ca atare la momentul respectiv...noi nu avem cum sa vedem si nici macar sa ne inchipuim cum va fi viitorul.
Daca stam si facem o mica ecuatie logica reiese ca daca stam si punem doar ratiunea in prim plan nu avem decat poate nesansa de a nu mai fi aflat niciodata ce ar fi putut sa ne ofere viitorul peste cateva zile, peste un an, daca ne-am fi deschis inima si am fi facut ceea ce noua ne creeaza starea de fericire si de bine in acel moment.
Cumva ratiunea ne stopeaza in a vedea cum ar putea decurge lucrurile in viitor pentru ca noi prin ratiune stopam cumva ce se intampla in prezent si astfel stopam si construirea unui posibil viitor...daca lasam inima sa ne vorbeasca si o ascultam, prezentul va fi exact asa cum il simtim si ni-l dorim iar viitorul se va construi apoi pe bazele prezentului.

T

Rezistenti la schimbare

Este o reactie cu care ne intalnim la tot pasul...fie ca este o schimbare in bine sau nu neaparat, devenim inflexibili si opunem rezistenta la schimbare.
De obicei nu este foarte dificil sa ne dam seama daca o schimbare propusa este in bine sau nu. Dar de cele mai multe ori este un instinct al omului (instinct de autoaparare, de protectie a sinelui) de a face fata schimbarii prin negarea acesteia.
Presupunand ca de obicei cine se gandeste sa faca o schimbare o face pentru binele oamenilor din jur, persoana in cauza are datoria de a argumenta cat mai bine schimbarea, de a o promova in asa fel incat oamenii sa o perceapa in adevaratul sens al cuvatului.
Mi-a venit in minte un exemplu care este atat de contradictoriu pentru oamenii asupra carora ar avea un impact incat ar putea deveni conflictual de stresant...se poate sa se intample ca unei persoane sau grup de persoane sa se scada salariul ceea ce nu e intotdeauna rezultatul unei slabe performante ci poate fi cauzat de tot felul de intamplari (vezi criza economica)...la extrema cealalta nu de putine ori am putut vedea oameni care au fost promovati si li s-a marit considerabil salariul iar apoi au fost in pozitia de a pleca de pe postul respectiv definitiv...intr-adevar acest exemplu contine doua extreme, insa acestea exista si daca stam sa ne gandim putin sigur ne-am intalnit cu astfel de cazuri.
A ramane deschisi si a incerca sa nu negam schimbarile si a folosi ratiunea, logica si nu de putine ori inima ne poate ajuta sa vedem laturi ale schimbarilor ce ni se petrec de care am putea sa fim uimiti...de ce sa nu ne gandim pozitiv si sa incercam sa exploatam ceea ce ar putea fi constructiv dintr-o schimbare?...am elimina stresul, gandurile negative inutile si am putea sa vedem dincolo de prima impresie?

T

Tehnici de Guerilla Negotiation - Episodul 6 - Spontan

Suna superficial poate termenul in contextul nostru. Dar nu e chiar asa…se intampla de foarte multe ori sa existe proiecte de negociere (si-mi vin multe in minte acum daca stau sa ma gandesc putin) in care sa nu poti sa stii de la inceput ce scenariu sa folosesti, ce rol sa joci, chiar nu poti sa atasezi niciun model.
Ce faci oare in momentul acela?
Devii spontan…e de-a dreptul o arta sa poti sa intri intr-o negociere in modul orb si sa incepi sa produci pe loc scenariul si rolul pe care il vei juca in functie de cum decurge discutia.
Si da, in momente de genul acesta orice limita a imaginatiei dispare avand posibilitatea sa folosesti orice poate sa ajute pentru a ajunge in directia dorita.
Sunt situatii limita in care negociatorii de guerilla consuma foarte multa energie in a putea sa duca la bun sfarsit negocierea fara a avea nicio unealta care sa poata sa ajute.
Si acum stam sa ne gandim daca spontaneitatea e ceva c ear putea sa ne caracterizeze sau nu, sau este ceva ce se poate dobandi prin invatare?
Devine astfel spontaneitatea o arta in procesul de negociere?...
T

Mercenarul

Un om fara suflet, care nu vede altceva in fata ochilor decat atingerea rezultatelor. Este un specialist foarte bine pregatit care cunoaste in orice moment metoda pe care o va folosi pentru a-si atinge scopul.

Intrebarea este acum urmatoarea: cum ajunge un om sa fie un mercenar?

Aduna acesta oare atatea cunostinte astfel incat sa ajunga la nivelul de sus si este folosit apoi doar in lupte care sunt considerate pierdute?

Sau aduna atata energie negative, suferinta, durere si in incercarea de a ascunde toate acestea, isi canalizeaza energia negative transformand-o in energie pozitiva?

Sau poate este o combinatie intre cele doua?

Chiar daca pare ca acesti oameni nu au nici mama si nici tata si actioneaza foarte sigur mereu, sunt oameni si simt, traiesc, sufera si ii doare.

T

Viata merge inainte

A vrea sa continui, a vrea sa mergi inainte....dar oare poti sa faci asta?....intrebare la care poate multa lume se gandeste cateodata.
Sunt momente in viata cand iti vine sa te opresti, sa pui capat lucrurilor....de ce?....pentru ca poate e prea mult, pentru ca poate e prea putin, sau pentru ca poate pur si simplu nu poti sa mergi mai departe.
Dar asta nu inseamna oare ca nu ai curaj?...si atunci stam si ne gandim ce este curajul...sau cum sa ne facem curaj sa mergem mai departe...asta daca este intr-adevar nevoie de curaj. Poate este de ajuns sa vedem lucrurile asa cum sunt fara sa incercam sa le imbracam intr-o aura neagra...pentru ca aceasta aura nu exista...exista doar fericire...existam doar noi si ce simtim noi...oare noi stim ce simtim?
Bonus este o melodie care mie imi este foarte draga, si este si optimista si pesimista in acelasi timp...
Iris - Noi (si milioane de motive)

T

Traiesc in continuare

E greu sau usor sa traiesti?...unii ar spune ca e usor, ca nu e mare filosofie sa traiesti.
Insa a trai inseamna a simti iubire, durere, teama...e greu oare sa poti sa simti aceste senzatii? Poate ca unii ar spune ca nu, altii ar spune ca e mult prea simplista aceasta abordare.

Eu continui sa traiesc!

T

Traiesc

Mi-e dor, a simti, senzatii, a mangaia cu ochii inchisi si a vedea ca si cum ai privi, ploaie, soare , valuri, noapte, stele, in brate...cuvinte, verbe, expresii...trairi, realitate.
Toate acestea adunate la un loc inseamna viata.
Eu traiesc!

T

Viata...

Ce este viata?...
Viata este o insiruire de evenimente, trairi, senzatii, sentimente care se tot succed, sau se intampla in paralel...bune sau mai putin bune, mai importante sau mai putin importante...care pot influenta mai mult sau mai putin.
Cum facem noi cu viata asta?....exista mai multe cai de a trai viata asta...nu stiu de ce imi tot vin in cap trei astfel de cai...putem sa fugim din calea acestor evenimente, trairi, senzatii, sentimente...sa fim lasi, sa ne fie frica...dar cred ca pana la urma tot trebuie sa trecem prin ele...cat sa fupetm evita?
Alta cale este aceea a depersonalizarii de sine, care ne facem sa devenim imuni si insensibili la tot ce ni se intampla...oare cat timp poate un om sa fie asa?
Si o ultima cale care imi vine in cap este sa trecem prin viata optimisti, cu capul sus, cu ganduri bune si cu siguranta ca toate intamplarile ne pot deveni prielnice si pline de fericire...eu asa am ales sa fac.

Tu cum o sa faci?

T

Filosofii...de viata

Mi-am adus aminte aseara de o mare vorba pe care marele Paler a spus-o:
"Daca semenii mei lupi ar afla ca urletul meu este de fapt planset, m-ar sfasia"

Suna tare trist aceasta fraza, insa ma gandeam la cum e daca se transforma acest urlet de plans intr-o bucurie?...cum e daca toata energia negativa care genereaza plansul, se transforma in energie pozitiva?
Ma gandesc ca toata energia negativa pe care o acumulam in viata se poate transforma in energie pozitiva, raul se poate transforma in bine....cu putina vointa...sunt convins ca o persoana draga mi-ar spune acum "lucrurile nu sunt asa de simple precum le expui tu", dar eu am aceasta convingere si asta am de gand sa fac cu viata mea, sa transform energia negativa in energie pozitiva, in bucurii si fericire.

T

Viata si hotararile...mele - din nou

Daca hotararile sunt luate si calea in viata se niveleaza ma intreb un singur lucru: daca vorbele par prea mari, daca florile sunt poate prea putine, daca vacantele sunt prea scurte, oare o viata intreaga e de ajuns?

T