Cand eram pusti aveam parul lung (eram rocker) si pentru ca nu prea imi statea bine cu parul in vant, il prindeam in coada si ma tundeam cu contur ras pe parti....pina aici toate bune si frumoase...pina intr-o zi cand eram in autobuz in drum spre casa venind de la liceu...doua persoane nu foarte in varsta comentau in spatele meu..."uite-l si pe asta ce freza are, o fi iesit din puscarie"...nu vrea nimeni sa stie cum m-am simtit in acel moment....bun...si acum mai am gaurile in urechi, insa nu mai port cerceii pentru ca, deh, am o pozitie de coordonare si nu putem sa aparem asa oricum....la fel si cu cei care au tatuaje.....dar oare lumea crede ca eu si altii ca mine gandim cu freza, cerceii sau tatuajele?....in cazul asta ar trebui sa-si aduca aminte de versurile bine rostite ale raposatului Florian Pittis.."nu conteaza cat de lung ai parul, important e cat si cum gandesti"....faza este ca la serviciu lumea te vede intr-un fel...asa profi, esti imbracat frumos, samd...si asa o fata fac atunci cand intr-o discutie mai informala din pauza unui meeting venind vorba, le spui...am si eu trei tatuaje.....si gata, totul se intuneca si le vina sa creada ca persoana aceea super profi are tatuaje....da, are si ce daca?....
Toata chestia asta imi suna mai degraba a ipocrizie decat a conservatorism.....
Sa fie asta doar o simpla constatare sau un inceput de cruciada :)?
ReplyDeleteMi-as dori din suflet nu o cruciada, e cam dur termenul, insa un semnal de alarma trebuie tras in acest sens, pentru ca incep sa cred din ce in ce mai mult ca este vorba de ipocrizie....sau poate ne gandim ca judecand pe altii dupa cum se imbraca sau dupa ce cercei isi pun in urechi fara sa vrem sa-i cunoastem, sa aflam de ce sunt capabili, ne curatam de propriul noroi...totally false.
ReplyDelete