Compromisul de a face compromis

Traim in doua lumi. As fi tentat sa spun ca doar unii dintre noi, dar as fi prea dur sa gandesc ca, chiar si aceia care par a nu se opri niciodata dupa goana de a-si urmari obiectivele materiale, nu se opresc macar o clipa sa zaboveasca, sa-si traga sufletul si sa-l intrebe cum o mai duce...

Traim oricum in doua lumi: cea exterioara si cea interioara care ,impreuna, formeaza viata. Fiecare are propriul procentaj. Fiecare a decis singur cat de mult dedica corpului, mintii, sufletului, cat se indeparteaza de sine si se apropie de standardizarea uriaselor masinarii de trait, cat de mult se apropie de infinit si cat de finit, cat devin papusarii propriilor lor interioare si cat descatuseaza barierele imaginarului model de copiat vieti.

Una fara alta nu se poate. Uman vorbind, nu este posobil. A trai doar in interior te face aproape sfant, iar a trai doar in exterior te face nepamantean, in aceptiunea lirica a termenilor. Unde se termina una si unde incepe cealalta?

Una e finita pentru ca regulile inventate sunt intr-un numar finit, cealalta e infinita pentru ca nu poti sti nicicand cat de mult poti patrunde in abisurile si inaltarile sufletului tau. Oricand te poate uimi un fior, oricand poate aparea o sagetare pe care n-ai experimentat-o niciodata.

Una e reala, cealalta e compromis. Pentru ca nu ai cum sa faci compromis cu infinitatea, nu ai motiv, nu ai ce negocia acolo, nimic din ce s-ar putea "vinde" nu are pret, pentru ca nu exista element de referinta in infinitate. Intrebarea e unde si cand faci compromisul? Cat de mult poti intinde coarda fara sa fii catalogat drept nebun?

Ne confruntam cu totii zi de zi cu compromisul de a face compromis. Si nu-l mai percepem ca pe ceva negativ, atat de prezent e in vietile noastre. Doar cand contravine flagrant si ne trezeste violent constiinta, il catalogam ca atare si, uneori, luptam pentru a-l infrange. In rest... Ramanem lucizii nebuni a ceea ce tot noi am numit viata si aratam cu degetul spre nebunii lucizi ai unei lumi aproape pierdute...

T

PS. Si pentru cine nu are rabdare sa citeasca atat de mult, melodia atasata spune tot...