Suna superficial poate termenul in contextul nostru. Dar nu e chiar asa…se intampla de foarte multe ori sa existe proiecte de negociere (si-mi vin multe in minte acum daca stau sa ma gandesc putin) in care sa nu poti sa stii de la inceput ce scenariu sa folosesti, ce rol sa joci, chiar nu poti sa atasezi niciun model.
Ce faci oare in momentul acela?
Devii spontan…e de-a dreptul o arta sa poti sa intri intr-o negociere in modul orb si sa incepi sa produci pe loc scenariul si rolul pe care il vei juca in functie de cum decurge discutia.
Si da, in momente de genul acesta orice limita a imaginatiei dispare avand posibilitatea sa folosesti orice poate sa ajute pentru a ajunge in directia dorita.
Sunt situatii limita in care negociatorii de guerilla consuma foarte multa energie in a putea sa duca la bun sfarsit negocierea fara a avea nicio unealta care sa poata sa ajute.
Si acum stam sa ne gandim daca spontaneitatea e ceva c ear putea sa ne caracterizeze sau nu, sau este ceva ce se poate dobandi prin invatare?
Devine astfel spontaneitatea o arta in procesul de negociere?...
T
No comments:
Post a Comment